l_apollonide_souvenirs_de_la_maison_close1

[Review] : L’Apollonide

L’Apollonide (Casa plăcerilor)

 

Franța 2011

regie, scenariu Bertrand Bonello

imagine Josée Deshaies

montaj Fabrice Rouaud

cu Hafsia Herzi, Céline Sallette, Jasmine Trinca, Noémie Lvovsky

 

 

 

de Lavinia Cioacă

 

„L’Apollonide (souvenirs de la maison close)”, cel mai recent film al lui Bertrand Bonello (ale cărui opțiuni regizorale, cel puțin în „Tiresia” (2003), pot fi considerate perverse față de confortul psihologic al spectatorului – plasează cadre șocante vizual după ce te conduce precaut printr-o diegeză „cuminte” la adăpostul unei estetici în același ton) alunecă foarte ușor în afara încadrărilor precise într-o tradiție sau un gen. Poate fi period movie prin plot (prezintă câteva luni din viața unor prostituate dintr-un bordel de lux al Parisului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea) și poate fi plasat (prin grija pentru tempo – unul lent, languros – manifestată o bună parte din film) în tradiția actualizată de Hou Hsiao-hsien în anii ’90, cea a duratelor rafinate, a unui tip de cinema atent la ritm. Comparația cu Hou (îndeosebi cu „Hai shang hua” / „Florile din Shanghai”, 1998) se mai poate susține prin asemănarea subiectului și prin aplecarea celor doi asupra detaliului, mult mai superficială, însă, în cazul lui Bonello. Ceea ce nu înseamnă că „L’Apollonide” este un film superficial, ci dimpotrivă, reușește să redea o lume în toată complexitatea ei (nuanțată prin numeroase subploturi sau prin jocul permanent pe relația client-prostituată, în care trec pe rând prin condiția de sclav). În măsura în care filmul lui Hou este unul despre gest (-uri care revelează subtil alterări în raporturile dintre personaje), pus într-un spațiu înnobilat cu memorie (prin pattern-ul mișcărilor de aparat), al lui Bonello este unul despre chip și fantezie – ale fetelor, clienților sau chiar ale lui (despre farmecul discret al prostituatelor din Parisul secolului al XIX-lea).

Plasat aproape în întregime între pereții casei de toleranță (cu doar două ieșiri-în timp, prin flashback, și în spațiu – la jumătatea filmului fetele ies la o plimbare prin natură, al cărei efect este de accentuare, prin contrast, a sentimentului de claustrofobie a acelei golden-cage), „L’Apollonide” urmărește degradarea înceată a unei lumi, a luxului și eleganței, a cărei existență este amenințată de viteza schimbării societății franceze din zorii veacului al XX-lea. Delimitarea contrastantă a spațiilor din interiorul bordelului – salonul cu pereți de catifea (spațiul socializării, al cupelor de șampanie pe timpul nopții și al jocului/educării copiilor proprietarei pe timpul zilei), camerele în care se practică efectiv le commerce și dormitorul fetelor de la ultimul etaj (cu pereți albi și o lumină rece ca de clinică) – susține multiplele valențe pe care le capătă spațiul pentru personaje.

Deși fetele sunt privite ca un corp colectiv, legat prin camaraderie, Bonello construiește câteva portrete individuale cu scopul de a nuanța ceea ce pare un joie de vivre autentic, transformându-l într-unul artificial și impersonal, precum sunt, bineînțeles, și raporturile dintre oameni într-un métier de putain. Pauline (Iliana Zabeth) coborâtă parcă dintr-un tablou de Renoir, the newcomer, prin intermediul căreia aflăm care sunt regulile și ritualurile casei, este singura care are posibilitatea în final de a se desprinde de o lume în declin (nu apucă să fie încătușată de sistemul de datorii conceput de proprietara bordelului). Clodile (Céline Sallette), centrul emoțional al filmului, fragilă și tremurândă, cade în dependența de opium. Julie (Jasmine Trinca), jovială și senină, se îmbolnăvește de sifilis. Iar Madeleine (Alice Barnole) este desfigurată de unul dintre clienți, devenind, ironic, „Femeia care Râde”, după ce fusese numită de o altă fată frumusețea secolului.

Ce transformă vizionarea lui „L’Apollonide” într-o experienţă incitantă, plasând filmul totodată într-o zonă de risc, este alipirea unor mărci ale modernității peste o perioadă bine delimitată istoric (acțiunea începe în noiembrie 1899 și se încheie de Ziua Bastiliei (14 iulie) în 1900, cu o elipsă de patru luni între noiembrie și martie 1900), căreia îi atribuie în aceeași manieră o notă de decadență (alegând să arate fanteziile clienților), de realitate lumească, concretă (prin reprezentarea activităților cotidiene ale fetelor), dar și de elogiere, de nostalgie (prin transgresarea diegezei filmului, făcând o săritură de un secol, pe străzile Parisului de astăzi, mai exact, pe centura lui, unde printre prostituatele care defilează în așteptarea clienților își face apariția Clodile). Calitatea slabă a imaginii din epilog și prezența lui Clodile reprezintă o extindere a discursului în planul simbolic, mult prea evidentă și vulgară pentru a o putea savura. Capătă brusc valoarea unei meditații nostalgice asupra condiției prostituatei și diferențelor de context dintre atunci și acum. Puncte nevralgice sunt și folosirea anacronică a muzicii, a split-screen-ului și flashback-ului. Efectul de distanțare pe care îl produc astfel de mecanisme, de etalare detașată a unor acumulări de tensiune (spre final, după moartea lui Julie, fetele își plâng tristețea într-un moment de vals pe un blues din anii ’60 ), din punctul meu de vedere rămâne la stadiul de moft/strigăt de atenție disperat din partea regizorului (spune într-un interviu că motivul principal pentru care a folosit muzica anacronic este pentru că fetele alea îi inspiră atmosfera unui blues).

 

(articol publicat în Film Menu #15 / iunie 2012)

 

 

Alte review-uri Film Menu:

Vincere (Italia – Franţa 2009, regie Marco Bellocchio)

La teta asustada (Spania – Peru 2009, regie Claudia Llosa)

O estranho caso de Angelica (Portugalia, Franţa, Brazilia, Spania 2010, regie Manoel de Oliveira)

36 vues du Pic Saint Loup (Franța-Italia 2009, regie Jacques Rivette)

Kynodontas (Grecia 2009, regie Giorgos Lanthimos)

 

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

About these ads

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s