[Review] : Tatarak

Tatarak (Fiorii tinereţii)

Polonia 2009

regie, scenariu Andrzej Wajda

imagine Pawel Edelman

montaj Milenia Fedler

sunet Jacek Hamela

cu Krystyna Janda, Pawel Szajda, Jadwiga Jankowska-Cieslak

de Andrei Ciorică

Ca să poţi înţelege ultimul film al maestrului ar trebui să ştii pe de rost toată filmografia sa.  „Tatarak” ( trimite la o plantă acvatică, cunoscută la noi sub multe denumiri, precum „obligeană”, „buciumaş”, „cin-de-apă”, „trestie mirositoare” –  are şi calităţi afrodiziace) este numele unei povestiri aparţinând cunoscutului prozator polonez Jaroslaw Iwaszkiewicz, după scrierile căruia Wajda realizase deja trei filme: capodopera sa „Brzezina” („Pădurea de mesteceni”, 1970), „Panny z Wilka” („Tinerele fete din Wilco”, 1979) şi „Noc czerwcowa” („Noaptea de iunie”, 2002). Veteranul cineast se gândea de mult la o adaptare pentru ecran a acestei povestiri, însă fusese întârziat de concizia textului (problemă rezolvată graţie tinerei scriitoare poloneze Olga Tokarczuk). Când  s-a decis să realizeze filmul, Wajda a aflat că actriţa sa principală, Krystyna Janda, nu poate participa la proiect din pricina bolii grave a soţului ei. Aşa că filmările au început un an mai târziu, după moartea lui Klosinski (căruia îi este dedicat „Tatarak”). Când producţia se apropia de sfârşit, actriţa i-a înmânat regizorului câteva pagini confesive, în care ea descria ultimele zile de viaţă ale bărbatului iubit şi trăirile proprii legate de despărţire; paginile fuseseră scrise în serile de rememorare şi meditaţie pe care ea le-a petrecut singură, în camera de hotel, după filmări. Marta (interpretată de aceeaşi rafinată Krystyna Janda) este prinsă între durerea pricinuită de pierderea ambilor fii, iubirea unui doctor lipsit de căutări (şi care îi ascunde boala de care suferă) şi simplitatea tânără a lui Bogus (Pawel Szajda). Wajda reuşeşte prin întrepătrunderea planurilor narative să treacă de melodramatismul istorioarei şi să realizeze un film traversat de o sinceritate specifică poate doar acelor artişti mari care, vorba lui Marquez, „mai au doar să-şi povestească viaţa”. Nici la capitolul invenţii Wajda nu trece din vedere să puncteze ceva pentru cinema – la un moment dat, Krystyna Janda, extenuată şi traumatizată (monologurile amintite îi evidenţiază motivele), iese din rolul Martei şi, în filmul despre film, părăseşte platoul, îndreptându-se spre o „casă” (hotelul unde memoriile par a sparge ecranul) care nu-i mai oferă protecţie.

(articol publicat in numarul al 6-lea al Film Menu / iunie 2010)

Alte review-uri Film Menu:

Soul Kitchen (2009, regie Fatih Akin)

Shirin (2008, regie Abbas Kiarostami)

Le Voyage du ballon rouge (Franţa 2007, r. Hou Hsiao-hsien)

Salaam Bombay! (1988, regie Mira Nair)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s