[Review] : Drumul păsărilor

Birds Way (Drumul păsărilor)

 

România 2009

regia: Trencsényi Klára şi Vlad Naumescu

 

de Andrei Rus

 

Realizatorii documentarului antropologic „Drumul păsărilor” surprind detalii din viaţa de zi cu zi a bătrânilor locuitori ai unui sat din Delta Dunării. În Periplava majoritatea localnicilor sunt lipoveni. Din cauză că tinerii preferă să plece la oraş pentru a adopta un mod de viaţă modern, media de vârstă a sătenilor este foarte ridicată, tradiţiile şi chiar limba lor străveche riscând să fie date uitării în scurt timp. Mai mult decât atât, satul nu mai are nici preot, slujbele şi înmormântările fiind oficiate de un diacon.

Trei ani de zile au urmărit Trencsényi Klára şi Vlad Naumescu destinul personajelor lor. Această scurgere a timpului nu joacă însă un rol important în economia filmului, fiind sugerată doar prin intermediul decorului surprins în diferite anotimpuri şi al zborului păsărilor călătoare, constant şi liniştit, precum trecerea anilor. Cei doi nu sunt foarte interesaţi de forma cadrelor surprinse, acordând însă o importanţă primordială oamenilor cu care relaţionează. Cele 50 şi ceva de minute ale documentarului sunt extrem de uşor de urmărit datorită lipsei unei intervenţii „inteligente” sau „amuzante” din partea autorilor, atât de abundente în cinema-ul non-ficţional autohton recent. „Drumul păsărilor” urmăreşte pur şi simplu câteva destine, fără a dramatiza excesiv situaţia şi refuzând într-o mare măsură simbolul (excepţie făcând cadrele cu păsările zburătoare, care oricum pot fi interpretate sau nu de spectator, având şi un echivalent în planul real al desfăşurării „acţiunii”). Personajele nu sunt individualizate îndeajuns pentru a se diferenţia în protagonişti şi personaje secundare, dar apariţiile lor scurte sunt suficient de pertinent selectate pentru a imprima în mintea spectatorilor un chip, un gest, o emoţie sau un mesaj.

„Drumul păsărilor”, deşi nu revoluţionează genul, nicinu constituie un punct de cotitură al cinematografiei româneşti non-ficţionale, reprezintă un tip de demers cinematografic de bun-simţ, onest cu personajele şi cu problematica alese spre ilustrare. E departe abordarea sobră şi echilibrată a realizatorilor acestui film de cele facil-dramatice sau facil-ilare ale altor compatrioţi interesaţi de genul non-ficţional. Nu pot decât să salut decizia juriului de a premia o normalitate cinematografică, în detrimentul unui tip de spectaculozitate provincial al altor documentare româneşti recente.

 

film prezentat în competiţia românească a Festivalului Astra de la Sibiu 2009 şi câştigător al marelui premiu al secţiunii

 

(articol publicat in numarul al 3-lea Film Menu / decembrie 2009)

 

Alte review-uri Film Menu:

Marţi, după Crăciun (r. Radu Muntean)

Medalia de onoare (r. Călin Peter Netzer)

Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (r. Andrei Ujică)

Felicia ȋnainte de toate (r. Răzvan Rădulescu, Melissa de Raaf)

Eu când vreau să fluier, fluier (r. Florin Şerban)

 

Acţiuni Film Menu:

Cineclub Film Menu

Sondaj

Anunțuri