[Review] : The Connection

The Connection

SUA 1962

regie Shirley Clarke

scenariu Jack Gelber

imagine Arthur J. Ornitz

montaj Shirley Clarke

cu Warren Finnerty, Jerome Raphael

 

 

de Roxana Coțovanu

 

Primul lungmetraj al regizoarei de film underground Shirley Clarke se prezintă inițial, pentru a ne induce în eroare, ca fiind unul documentar. O voce din off, a operatorului „documentarului”, și câteva cuvinte care sunt suprapuse peste primul cadru ne explică ceea ce vom vedea: o filmare din apartamentul unui junkie – ceea ce și vedem, tot filmul se desfășoară într-o încăpere cu vreo 10 personaje (fără, însă, a fi vreun moment plictisitor!). Foarte repede, însă, filmul se și autodemască: ne dăm seama că, de fapt, suntem martorii încercării unei mini-echipe de filmare (regizor + operator) de a înregistra un grup de jazzmani dependenți de droguri care-și așteaptă dealerul. Cu toate astea, fie el documentar sau nu, filmul servește excelent de document al unei epoci, a lumii marginalizate a oamenilor de culoare, a cântăreților de jazz, cu dificultățile lor resimțite în așteptarea dozei următoare, cu bucăți de muzică improvizată, cu limbajul lor brut – fapt care i-a și dat de furcă autoarei  cu cenzura new-yorkeză.

Revenind la opțiunea realizatoarei de a ne plasa în interiorul filmului (pe operator nu-l vedem niciodată, se află mereu în spatele camerei, iar aceasta se confundă cu cea din planul real, cea a lui Shirley Clarke) – o așa premisă ridică niște probleme vizavi de moralitatea actului de a filma astfel de lucruri, de ciné-vérité și metodele lui în general, vizavi de actul de a intra cu forța aparatului de filmat în niște lucruri pe care, fără să le cunoaștem, le explorăm în voie; probleme care, în fond, îl fac (pe lângă curiozitate, sigur) și pe regizorul din film – care nu-și înțelege în niciun fel subiecții – să-și injecteze la rândul lui o doză de heroină. Iar unul dintre cele mai puternice momente din film – izbucnirea lui Cowboy, a dealerului – lovește tot în aceeași direcție („Man, what do you think we do? Live in a freak show?!”)

„The Connection” și „The Portrait of Jason” („Portretul lui Jason”, 1967) sunt cele mai bune filme ale lui Shirley Clarke. Debutul în lungmetraj, în plus, înglobează cumva toate temele majore ale filmografiei acestei autoare care, alături de Cassavetes, este cel mai important exponent al cinemaului independent american al anilor ’60.

 

Alte review-uri Film Menu:

My Son My Son What Have Ye Done (SUA 2009, regie Werner Herzog)

Portrait of Jason (SUA 1967, regie Shirley Clarke)

Harlan County USA (SUA 1976, regie Barbara Kopple)

Sib (Iran – Franţa 1998, regie Samira Makhmalbaf)

Copie conforme (Franţa – Iran 2010, regie Abbas Kiarostami)

 

Sondaj

Download Film Menu

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s