[Review] : Jeanne Dielman

Jeanne Dielman, 23 Quai du Commerce, 1080 Bruxelles

 

Belgia – Franța 1975

regie, scenariu Chantal Akerman

imagine Babette Mangolte

montaj Patricia Canino

cu Delphine Seyrig, Jan Decorte



 

de Irina Trocan

 

Dacă Jeanne Dielman ar fi fost spioană, filmul „Jeanne Dielman, 23 Quai du Commerce, 1080 Bruxelles” – adică trei ore și jumătate rupte din rutina ei – ar fi mult mai palpitante. Ȋnsă protagonista e o gospodină, iar rutina ei constă ȋn gătit, spălat, pus masa. Ȋn timpul acestor activități –plictisitoare pentru unii spectatori, trece prin cele mai intense emoții ale ei. Ȋn timpul acestor activități ar trebui să o urmărim ca s-o ȋnțelegem – asta, desigur, dacă ne interesează.

De altfel, filmul se joacă cu ideea că multe lucruri esențiale pentru o anumită persoană sunt plictisitoare pentru ceilalți. O vecină ȋi povestește protagonistei, prin ușa ȋntredeschisă a apartamentului, cȃt de greu i-a fost să se decidă ce să cumpere la supermarket; pare povestea copleșitoare a unei femei care nu mai poate face față rutinei, dar Jeanne Dielman (ea ȋnsăși o femeie care nu mai poate face față rutinei) nu are altă reacție decȃt să dea din cap politicos, așteptȃnd să fie lăsată singură să ȋși bea ceaiul. Ȋn altă secvență, Jeanne (tot neinvitată) ȋi dă cȃteva detalii despre familia ei unei vȃnzătoare – detalii care pentru noi, spectatorii, clarifică ceea ce nu ȋnțelesesem pȃnă atunci, dar vȃnzătoarea, care nu o cunoaște, pare dezinteresată.

E imposibil de identificat un singur cadru care nu ȋși are locul ȋn film. Nu se poate vorbi de sporirea veridicității protagonistei ȋntr-un film de ficțiune, dar e clar că acest mod de abordare schimbă percepția spectatorului asupra ei. Nu am putea-o ȋnțelege pe Jeanne Dielman dacă nu i-am cunoaște ritmul vieții, activitățile monotone, perioadele de meditație solitară. Nu mai putem afirma că știm ce anume i-a afectat echilibrul psihic – condiția materială care o obligă să se prostitueze, sau maturizarea fiului ei, sau poate singurătatea- după ce vedem cȃt de mult ȋi schimbă programul unei zile cȃteva abateri de la rutină; nu trădează nici o emoție cȃnd ȋnchide ușa după un client, ȋnsă arată devastată cȃnd lasă prea mult cartofii la fiert. Accidentele mărunte capătă destulă importanță cȃt să ne convingă că orice „reducere la datele esențiale” ar fi mincinoasă, pentru că deznodămȃntul ar fi putut fi altul dacă o perie de pantofi n-ar fi căzut pe jos sau o foarfecă n-ar fi rămas afară din sertar.

Jeanne Dielman ni se dezvăluie, așadar, ȋncet și incomplet. Putem observa schimbările minore ȋn comportamentul ei, care ar trece neobservate ȋntr-un film cu ritm mai alert. Interpreta ei, Delphine Seyrig, este excelentă ȋn redarea acestor transformări subtile: o expresie mai ȋncordată decȃt ȋn ziua precedentă și cȃteva gesturi mai bruște devin primele semnale de ȋngrijorare.

Complexitatea protagonistei nu este numai o consecință a duratei filmului. Sensibilitatea lui Chantal Akerman ȋn stabilirea ȋncadraturilor, duratei secvențelor și elipselor dă fluiditate filmului, ȋncȃt fiecare cadru ȋmbogățește portretul lui Jeanne Dielman. De exemplu, activitățile casnice repetitive sunt filmate din același unghi, ȋncȃt monotonia lor e și mai evidentă. Ȋntr-un moment de panică, Jeanne ȋși suspendă obiceiul de a aprinde lumina cȃnd intră ȋntr-o cameră, și o vedem cȃteva minute bȃntuind pe ȋntuneric. De obicei, ȋntȃlnirile cu bărbații nu sunt arătate, pentru că ar avea alt impact pentru spectator decȃt pentru protagonistă – ȋn sine, sunt subiecte tabu, dar pentru Jeanne Dielman sunt o parte deloc formidabilă a programului zilnic.

„Jeanne Dielman” e un bun prilej de meditație asupra transparenței unui personaj. După mai mult de trei ore ȋn care o observăm, știm că Jeanne e o văduvă cu un copil adolescent, știm cum decurge o zi din viața ei, știm unde ȋși ține banii, ni se pare firesc că ȋși ȋmpăturește bluza imediat după ce și-o dă jos ȋn prezența unui bărbat. Putem presupune ce gȃndește cȃnd se uită ȋndelung la o foarfecă, dar nu știm dacă va ucide sau nu, și ȋn nici un caz nu știm ce i-a influențat mai mult decizia. E nevoie de timp să ȋnțelegem că unele lucruri nu le putem ști niciodată.

 

(articol publicat in numarul al 4-lea Film Menu / februarie 2010)

 

Alte review-uri Film Menu:

Jodaeiye Nader ay Simin (Iran 2011, regie Ashgar Farhadi)

Balada triste de trompeta (Spania – Franţa 2010, regie Alex de la Iglesia)

Visage (Franţa, Taiwan, Belgia, Olanda 2009, regie Tsai Ming-liang)

35 Rhums (Franta – Germania 2008, regie Claire Denis)

Demain on demenage (Franța, Belgia 2004, regie Chantal Akerman)

Je, tu, il, elle (Franţa – Belgia 1976, regie Chantal Akerman)

 

Sondaj

Download Film Menu

Anunțuri

Un gând despre „[Review] : Jeanne Dielman

  1. Foarte interesant blogul vostru. Imi place atat continutul, cat si designul. In plus, e primul cinema-blog de calitate romanesc pe care l-am gasit. Sper s-o tineti in stilul asta cat mai mult!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s