[Review] : Caravana cinematografică

Caravana cinematografică

România – Germania 2010

regie Titus Muntean

de Irina Trocan

„Caravana cinematografică” a lui Ioan Groșan face parte din acea categorie de opere literare care par mult mai ușor de adaptat pentru cinema decȃt sunt de fapt. E aproape ȋn totalitate filmabilă: umorul autorului e anecdotic, deci ar trebui – teoretic – să poată fi ecranizat fără mari bătăi de cap; diferențele ȋntre personaje sar ȋn ochi; satul ȋn care se petrec ȋntȃmplările e descris cu mai multă atenție decȃt oricare dintre protagoniști. La o primă vedere, textul e gata să fie ȋmpărțit ȋn secvențe și cadre. Numai că e o primă impresie greșită.

Povestirea e ușor de vizualizat tocmai pentru că inventariază lucruri pe care le-am mai văzut undeva; imaginile pe care le evocă nu au nimic specific, nu aduc nimic ȋn plus situațiilor și dialogurilor. Nu trebuie să vedem satul aproape pustiu, activistul tȃnăr care ȋncă ȋși mai ia ȋn serios misiunea, masa la care stă chircit ȋntre sătenii care vor să ȋl ȋmbete – știm deja cum arată. Ȋn adaptarea după „Caravana cinematografică”, scrisă și regizată de Titus Muntean, imaginea e pleonastică.

Inevitabil, ritmul filmului e mai lent decȃt ritmul prozei. Scriitura lui Ioan Groșan trece cu viteză de la descrieri umoristice la anecdote, de la ironiile la adresa ideologiei comuniste la stinghereala unui flăcău care ȋncearcă să seducă o fată. Calitatea principală a textului e concizia, iar concizia se pierde cȃnd o ȋntȃmplare povestită ȋn cinci propoziții se transformă ȋntr-o secvență de cinci minute; rămȃne o porțiune seacă de film ȋn care personajele  – multe și schematice – așteaptă cuminți să-și rostească replica, iar spectatorii așteaptă să audă poanta. Filmul nu e mai mult decȃt ȋnlănțuirea unor astfel de porțiuni. Nu e nici la fel de proteic ca opera literară: textul ȋmblȃnzește ironia, transformȃndu-se de fiecare dată cȃnd aduce ȋn  prim-plan cȃte un personaj, dar regia lui Titus Muntean nu se abate de la cadrul lung, compus migălos, care obiectivizează și egalizează toate fragmentele. Relatarea detașată, lipsită de spirit ludic, e, probabil, cel mai puțin adecvat fel de a spune o poveste care extrage din fiecare personaj cea mai stȃnjenitoare trăsătură; distanțarea transformă tipologia ȋn caricatură.

S-ar părea că Titus Muntean n-a făcut nici un efort să găsească un stil cinematografic echivalent, să rescrie și să filmeze ȋntr-un fel anume. Dacă textul relatează cu precizie un episod haotic, filmul pare doar dezlȃnat. Ȋi lipsesc imaginile grăitoare, asupra cărora ar putea zăbovi (ca acelea care abundă ȋn cinematografia cehă pre-revoluționară), sau ȋi lipsește refuzul programatic de a zăbovi asupra unei imagini (opțiune stilistică adoptată și perfecționată de maeștri ca Jean Renoir și Robert Altman).

Acestea fiind zise, nu cred că toate defectele filmului se trag dintr-o problemă de transformare a literaturii ȋn cinema. Stȃngăciile de adaptare ar putea scuza ȋntrucȃtva atmosfera rarefiată și personajele schematice, dar nu explică scenele grotești – glumițe cu efect imediat – pe care scenaristul-regizor le inserează ȋn film; nu le-ar putea explica decȃt neȋncrederea ȋn spectatori (gȃndul că asta vrea să vadă publicul ȋntr-un film cu comuniști) sau superioritatea față de protagoniști – mentalitate nu tocmai onorabilă pentru un artist. Textul lui Ioan Groșan ȋi portretizează cu cinism, e adevărat, dar nu le neagă umanitatea; filmul nu le dă ocazia să fie altcumva decȃt rizibili. După ce realizarea primului său film, „Examen” (2003), a fost mai complicată decȃt se aștepta să fie, Titus Muntean a hotărȃt să nu mai facă niciun film, niciodată; mi-e greu să-mi dau seama de ce a fost „Caravana cinematografică” opera care l-a convins să se răzgȃndească. Proza scurtă care stă la baza filmului e o relatare subversivă a modului ȋn care firescul vieții ȋi ține piept controlului comunist, ȋn timp ce majoritatea scenelor din „Caravana cinematografică” a lui Titus Muntean sunt grotești; regizorul nu prea lasă loc pentru firesc sau pentru viață.

(articol publicat in numarul al 6-lea Film Menu / iunie 2010)

Alte review-uri Film Menu:

Medalia de onoare (r. Călin Peter Netzer)

Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (r. Andrei Ujică)

Felicia înainte de toate (r. Răzvan Rădulescu, Melissa de Raaf)

Acţiuni Film Menu:

Cineclub Film Menu

Sondaj


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s