La nina santa

[Review] : La niña santa

La niña santa

 

Argentina, Italia, Olanda, Spania 2004

regie şi scenariu Lucrecia Martel

imagine Felix Monti

cu Mercedes Moran, Carlos Belloso

 

de Irina Bako

 

Mi-e clar că majoritatea filmelor pe care le văd în ultimul timp mi se imprimă pe retină și-n subconștient, dar nu și pe conștiință. Apar mai târziu idei din ele, recontextualizate, doar atunci când e nevoie de ele, le simt cum se ridică fragil din mlaștina cerebrală și implodează. Atunci mă surprind insistând că eu nu cred în explicații raționale pentru că eu am, pur și simplu, o capacitate extraordinar de rafinată de a procesa neînțelesul, de a-l transforma în emoție pură. Dacă cineva mă roagă să detaliez, mă enervez. De multe ori sunt convinsă că acest lucru (de fapt ambele) se datorează în exclusivitate faptului că m-am născut cu o pereche de cromozomi XX, victimă permanentă a instinctualității, irascibilității și a iraționalului.

Lucrecia Martel, o femeie ca și mine, doar că mai în vârstă, mai latină și mult mai rafinată instinctiv, m-a readus în lumea retorică a inexplicabilului care se înțelege de la sine – acolo unde doar se simte și nu se judecă. „La niña santa”, pentru că e plin de candoare și contrast, solicită o altă facultate interpretativă, un cod pe care îl cunoaștem toți, dar îl accesăm doar conștient, ca delfinii când respiră.

Pentru mine a fost ca și cum aș fi nimerit din prima cheia potrivită, am reușit să înțeleg codul invizibil fără niciun efort. Poate că mi-a fost mai ușor fiind femeie. M-am simțit în largul meu, în același timp inteligentă, puternică și instinctivă. Înțelesesem pur și simplu și m-a mirat.

În film apare un instrument electric care reflectă perfect misterul și erotismul profund care se strecoară din senin în situații zilnice, complet banale. Cântatul cu curenți de aer, cu unde amplificate – în fond, cu invizibilul, este specialitatea lui Martel. Ea se joacă cu neînțelesuri cotidiene ca să rezolve mistere milenare. ‘Instrumentul’ se cheamă theremin și are aproape un secol; este în continuare extraordinar de greu de controlat, chiar și pentru un virtuoz.

Tandrețea extraordinară dintre cele două adolescente, Amalia și Jose, care descoperă primele (mai țineți minte și cât de delicioasele?) manifestări erotice este identică cu tandrețea de peste generații, cu tandrețea dintre Helena și fratele ei, tandrețea familială specifică hispanicilor colonizați, poate mai accentuată la argentinieni și peruvieni. Naturalețea cu care se înșiră situațiile, fără să varieze ca ritm, ci doar ca sens, respectând banalul cotidian, transformându-l aproape fără intenție în narațiune puternică reflectă layerele de lucru emoțional al autoarei; layere ca ale unui tort de nuntă, unele însiropate, altele dulci, altele fragede, altele arse, funcționând exclusiv împreună pentru efectul final. „La niña santa” are chiar și-un aftertaste, ca vinul învechit și arta bună.

Am zis tort de nuntă pentru că atemporalitatea filmelor ei mă duce cu gândul la tradiții rurale (suburbane?), la obiceiuri vechi readaptate, la catolicism și sacrificii cu sânge, la cântece despre natură și monștri. Am făcut o legătură la fel de subconștientă cu „La teta asustada”, filmul Claudiei Llosa – ambele spun niște povești despre femei de toate felurile și vârstele, amestecând legende cu religie, tradiții și superstiții cu convingeri contemporane despre bine și rău. Granița invizibilă dintre bine și rău, sau mai bine zis, dintre misiune sfântă și păcat se traversează tot timpul, înainte și-napoi, într-un fel de crescendo lipsit de tensiune, atât de către personajul mamei, intepretat de Mercedes Morán, cât și de fiica ei, fata sfântă.

Povestea se învârte în jurul Amaliei, un fel de Lolita prozaică, cufundată în explorarea noii sale feminități, în timp ce încă suge, metaforic vorbind, de la sânul mamei. Amalia merge la o școală catolică dar a crescut într-un hotel. Helena, mama ei, e o fostă înotătoare celebră, proprietara hotelului. Amalia e în căutarea unei misiuni, a unei vocații, Helena caută afecțiune și reconfirmarea feminității sale mature. Din întâmplare, găsesc unul și același bărbat pentru toate aceste nevoi. Deși atât de apropiate, fata și femeia trăiesc în două realități complet diferite, care se intersectează la sfârșit, sau cel puțin așa suntem lăsați să ne imaginăm. Într-adevăr, pe parcursul filmului, trăind cu ele zi de zi, mai mult ne gândim la ce visează, ni le imaginăm în fanteziile lor; rezonăm cu ele, pentru că, în fond, amândouă trăiesc doar pentru starea dulce de anticipare, nu pentru finalizare.

Chiar și congresul de otolaringologie e o metaforă a simțurilor ascuțite la maxim. Pe parcursul filmului vedem bucăți (de obicei fețe) din personaje în tocuri de uși, întinse pe paturi, tot timpul încadrate asimetric; auzim de multe ori doar frânturi din conversații și camerele hotelului ne evocă mirosul de lemn vechi, șampon ieftin și clor. Ni se pare că înțelegem tot din puținul acesta, dar știm că ne înșelăm. Așteptăm, ca și cuplul mamă-fiică, momente mici de claritate: o strângere de mână, o țigară aprinsă, un sărut scurt, o șoaptă, un secret în doi. Contrastul dintre inocență și pasiune, vocație și dorință, vulnerabilitate și putere erotică ne explică, ușor-ușor, filmul, ca la sfârșit să fi înțeles tot procesul, să fi încheiat cercul, să fi restabilit echilibrul în tăcere, în mintea noastră și în corp.

La sfârșit rămânem tot femei și ne bucurăm profund de starea aceasta, cu misterele ei și de miracolele ei de zi cu zi. Aș vrea să știu cum vede un bărbat filmul acesta, dacă îl absoarbe fizic sau îl judecă rațional; mi se pare că Martel are ceva din Almodovar (care a și produs filmul), și anume fix ceea ce îi lipsește lui, o subtilitate pe care un bărbat, oricât de în acord cu femeile, nu o va stăpâni niciodată.

 

Alte review-uri Film Menu:

Le voyage du ballon rouge (r. Hou Hsiao-hsien)

Pasqualino Settebellezze (r. Lina Wertmuller)

Submarino (r. Thomas Vinterberg)

Kinatay (r. Brillante Mendoza)

 

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s