[Review] : Actrices

Actrices (Actriţe)

Franţa 2007

regie Valeria Bruni Tedeschi

scenariu Valeria Bruni Tedeschi, Noemie Lvovsky, Agnes de Sacy

imagine Jeanne Lapoirie

montaj Valeria Bruni Tedeschi, Anne Weil

cu Valeria Bruni Tedeschi, Louis Garrel, Noemie Lvovsky, Mathieu Amalric, Valeria Golino

 


 

de Georgiana Madin

 

În căutarea autenticităţii şi tâlcului poveştilor sale, un prim exerciţiu pe care îl învaţă scenaristul este să se privească în oglindă cu narcisism şi totodată cu umilinţă. Studiindu-se, îşi face schiţa, adună din ea ce iubeşte sau urăşte mai tare şi dă viaţă altor euri, personajele sale. Primele exemple care îmi răsar în minte sunt Woody Allen, unde fricile sale „se odihnesc” printre fantomele geniilor care l-au marcat (Bergman, Bach, Freud) şi Arnaud Desplechin, cu filmele sale plasate în orăşelul Roubaix.

Sinceritatea lor e prezentată împreună cu tipurile de experienţă sau cu mediul care a generat-o. Confesându-se cu mai multe detalii, pe urmele lor vine Valeria Bruni Tedeschi. Ea îşi suprapune sinceritatea peste fragmente de realitate proprie reasamblate. Scenarist, regizor şi interpreta principală în filmele sale, poveştile ei provin şi se desfăşoară conform convenţiilor din viaţa reală, printre fragmente de operă şi observaţii (auto)ironice şi  autocompătimitoare.

Se poate să vă întrebaţi pentru ce am vrea să urmărim viaţa Valeriei Bruni Tedeschi jucată şi pusă în scenă de ea însăşi. Allen, să zicem, îşi colora personajul, îi schimba aportul la acţiune, îl provoca. Desplechin explora ciudăţeniile relaţiilor interumane fără a fi nevoit să se dezvăluie pe sine. Deşi datele ei biografice se detectează uşor în lumea scriitoarei Federica („Il est plus facile pour une chameau…” / „Mai uşor trece cămila…”, 2004) sau a actriţei Marcelline („Actrices” / „Actriţele”, 2007), ceea ce face Valeria Bruni Tedeschi este să îşi proiecteze pe peliculă frustrările feminine, în special una, spre a fi de înţeles tuturor: frustrarea de a nu fi încă femeie pe de-a întregul şi de a nu înţelege ce presupune asta: un soţ? un copil?…

Dilema aceasta, prezentă într-un ungher umbrit al primului ei film, împreună cu preotul nevoit să îi asculte confuzia şi cu mama cicălitoare şi reală, Marisa Borini, sunt reluate în „Actrices” cu mai mult umor şi detaşare pentru a transforma într-o temă cvasiuniversală imaginea femeii ajunse la punctul critic de 40 de ani, fără a vedea altceva decât un drum plat în faţa ei.

Pe parcursul unei stagiuni teatrale în care o joacă pe Natalia Petrovna din piesa lui Turgheniev, în viaţa lui Marcelline nu au loc mari ciocniri, cu excepţia celor sufleteşti. Exteriorul ei pare calm şi animat doar de câteva grimase nehotărâte, iar hainele îi sunt mereu potrivite după acelaşi tipar şi în culori şterse, ca pentru a se face nevăzută. Verdele care o face să strălucească, îi spune superstiţia, îi aduce ghinion. După cum o caracterizează regizorul de teatru (Mathieu Amalric), e un sac de emoţii, unul care se descarcă defilând pe scenă. Criza feminină o face însă să se considere învinsă şi de aceea caută să se ascundă, în contrast cu senzuala şi luptătoarea Natalia: „Moi, je suis triste”. Identităţile ei actoriceşti îi invadează viaţa şi fac rocadă cu identitatea reală, care se urcă pe scenă şi se revoltă împotriva rolului şi a confuziei. Actriţele din titlu se referă la reflexiile lui Marcelline, şi mai puţin la celelalte interprete de la teatru, legate de criza ei doar prin sinapse subţiri. Marcelline nu poate fi Natalia Petrovna fiindcă interiorul ei e prea sălbatic pentru a se autoeduca sau pentru a empatiza. În timp ce Natalia îl vrea pe Beliaev, ciocnirile lui Marcelline cu bărbaţii, în special cu interpretul lui Beliaev (Louis Garrel) au ceva arbitrar, nedefinit şi cumpătat. Pe cât de fine sunt gesturile actriţei Valeria Bruni Tedeschi şi de măsurat tonul vocii, pe atât de bine îşi surprinde regizorul feminin personajul. Uneori cu o cruzime amicală, când unghiul de ansamblu se suprapune privirii regizorului de teatru, iar Marcelline e singura printre actori care nu îşi găseşte ritmul pasului şi al dansului. Când coboară dezorientată din autobuz. Când înoată fără a şti printre copii în bazin, iar spectatorul este surprins şi ruşinat odată cu ea de greşeală, văzând-o înainte în prim-plan doar pe ea. Cu graţie atunci când ea însăşi e graţioasă, tăind cu dispreţ trandafiri imaginari din grădina lui Turgheniev.

Marisa Borini, însăşi mama, este personajul menit să formuleze atât problema de relaţionare a protagonistei, cât şi felul în care este conceput filmul: singura care există pentru Marcelline (Valeria) este ea însăşi, un „copil bătrân”. Ceilalţi, după cum o arată şi momentele aparent „neterminate”, realiste, sunt fiinţe ajunse lângă ea prin hazard, de la care ea doreşte înţelegere şi atenţie, dar pe care nu le priveşte niciodată îndeajuns de atent pentru a le putea oferi ceva.

Povestea lui Marcelline se termină acolo unde a început, într-un punct grav şi comic în acelaşi timp. Marcelline trece în ultima secvenţă de la piscina neîncăpătoare la râul învolburat, sugerând că dilemele ei nu şi-au găsit o rezolvare, ci doar un spaţiu în care să se mişte mai uşor. Ca în miniaturile maeştrilor persani şi otomani, în care ochii, gesturile şi acţiunile personajelor pierd din importanţă în favoarea sentimentului dat de întreg, în filmul Valeriei Bruni Tedeschi oamenii din viaţa lui Marcelline devin accesorii din microuniversul ei de „copil bătrân”, contribuind la echilibrul fragil al acestuia. Chiar dacă obiectivitatea nu este diminuată prin intermediul regiei,  punctul de vedere al protagonistei-regizor e mereu prezent, radiind fragilitate şi nesiguranţă, chiar şi în secvenţele în care Marcelline nu apare.

 

Alte review-uri Film Menu:

O estranho caso de Angelica (Portugalia, Franţa, Brazilia, Spania 2010, regie Manoel de Oliveira)

Misterios de Lisboa (Portugalia 2010, regie Raoul Ruiz)

La teta asustada (Spania – Peru 2009, regie Claudia Llosa)

Hadewijch (Franța 2009, r. Bruno Dumont)

36 vues du Pic Saint Loup (Franța-Italia 2009, regie Jacques Rivette)

 

Sondaj

Download Film Menu

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s