[Review] : Fish Tank

Fish Tank

 

Marea Britanie 2009

regie, scenariu Andrea Arnold

imagine Robbie Ryan

montaj Nicolas Chaudeurge

cu Katie Jarvis, Rebecca Griffiths

 

 

de Andreea Borţun

 

Filmele britanicei Andrea Arnold sunt proiecții ale angoaselor sociale și individuale, tratate cu o sensibilitate feminină, perfect cenzurată. Adeptă a realismului, cu influențe Ken Loach și Mike Leigh, Arnold decide să foreze în straturile periferiilor britanice spre a explora micro-universurile interioare ale personajelor sale.

„Fish Tank” nu e doar o poveste despre maturizare, ci funcţionează, înainte de toate, ca o analiză asumată a contradicțiilor adolescenței, ca proces privit în tridimensionalitatea sa. Mia (Katie Jarvis) este o puștoaică de 15 ani, în a cărei compoziție caracterială se împletesc revolta, nevoia de afirmare sexuală, suprapunerea imaginii paterne peste cea a amantului și, nu în ultimul rând, furia. Într-un cadru dezolant, un cartier de blocuri situat între sălbaticie și clădiri industriale abandonate, aceasta duce o existență lipsită de speranță, alături de o mamă alcoolică și ușuratică și de sora sa mai mică – un exponent mult mai brutal al educației denaturate primite.

Mia este un personaj puternic, care pare să își tragă energia din ura și furia acumulate. Dincolo de perimetrul habitatului său, această tânără incredibil de singură, ostracizată și refuzată de prieteni și colegi, știe că nimic nu o poate aștepta „dincolo”. Titlul e o metaforă care ni se explică pe parcursul filmului: personajele par să „înoate” în propriul loc acvariu interior şi, totodată, în acel acvariu de locuințe, care la nivel social poate fi echivalentul unei „închisori” ce le refuză deținuților săi posibilitatea de a spera și de a interacționa cu exteriorul.

Societatea pe care o descrie Andrea Arnold este una auto-limitativă, suferindă din pricina neputinței individuale neasumate. Reflexia pe care regizoarea o obține prin transpunerea contextului social, a relațiilor dintre personaje, a acțiunilor acestora, contribuie, într-o foarte mare măsură, la construcția Miei (pe care, deşi o vedem tot timpul, nu o putem cunoaște). Ea este toți ceilalți, e suma lucrurilor care i se întâmplă și pe care le provoacă. La Arnold, filmul devine liantul dintre exterior și interior, cu alte cuvinte între ceea ce vedem, ceea ce se petrece și ceea ce simțim, gândim și imaginăm. Personajele devin o suprapunere ideală între văzut și nevăzut, adică între societate, oameni, relații și simțăminte și pulsiuni.

Punctul culminant al lui „Fish Tank” se manifestă la apariția lui Connor, iubitul mamei protagonistei, personaj cumva exterior lumii Miei, interpretat de Michael Fassbender (Archie Hicox în „Inglorious Basterds” al lui Tarantino). El devine o consolare prin asumarea imaginii unui tată absent, dar totodată prin masculinitatea sexuală cu care o atrage pe puștoaică. E elementul de echilibru care aduce speranța de moment; de moment, pentru că ea nu este autentică, intențiile personajului nefiind nici ele autentice, ci doar amăgitoare. Povestea urmează o tridimensionalitate, de la evoluția personajelor la multiplele straturi și probleme pe care le ridică scenariul.

Deși o portretizare a unei societăți sărace, construite în mizerie, povestea, așa cum este spusă de Andrea Arnold, nu duce lipsă de accente lirice (salvarea calului, fuga prin câmpul pustiu) conturate și de folosirea „lance-flair”-urilor, și a razelor de lumină care invadează deseori personajele, parcă spre a le expune „goale”, adevărate pe unele în fața celorlalte.

Povestea actriței Katie Jarvis, interpreta Miei, este asemănătoare cu cea a personajului, ambele având un trecut similar. Stilul său de joc nu conține distanțarea de ea însăși, urmează o manieră stanislawskiană, fiind în majoritatea timpului „ea în situație”. Cu toate acestea, Mia (sau Katie) ajută ca povestea să fie spusă până la capăt și pe deasupra să emoționeze. Katie Jarvis e o prezență puternică, o tipologie de actriță care lipsește astăzi din peisajul cinematografic. Ea e suficient de prezentă și de credibilă – într-un sens aproape brut-, spre deosebire de „lirica” Ellen Page, în „Hard Candy” (2005, r. David Slade) sau în „Juno” (2007, r. Jason Reitman).

Urmărind scurta carieră cinematografică a Andreei Arnold, de la scurtmetrajul „Wasp” (2003), la debutul său în lungmetraj în 2006 cu „Red Road” și oprindu-ne la „Fish Tank” (2009) – ultimele două filme fiind recompensate cu Premiului Juriului la Cannes – se poate constata predilecția regizoarei pentru teme sociale, tratate însă foarte interiorizat și cu suficientă sensibilitate, care au în centrul acțiunii un personaj feminin confuz și dezechilibrat. „Fish Tank” este proiecția lumii în care trăim, pe care o recunoaștem și o înțelegem, pentru că, indiferent de timp și de spațiu, ne umplem de ceilalți și de viața lor, devenind „noi înșine” prin intermediul lor.

 

(articol publicat in numarul al 6-lea Film Menu / iunie 2010)

 

Alte review-uri Film Menu:

Hadewijch (Franța 2009, r. Bruno Dumont)

Sedmikrasky (Cehia 1966, regie Vera Chytilova)

The Limits of Control (SUA – Japonia 2009, regie Jim Jarmusch)

Kynodontas (2009, regie Giorgos Lanthimos)

Trash Humpers (SUA – Marea Britanie 2009, regie Harmony Korine)

 

Sondaj

Download Film Menu

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s