Morvern Callar

[Review] : Morvern Callar

Morvern Callar

 

Marea Britanie, Canada 2002

regie Lynne Ramsay

scenariu Liana Dognini, Lynne Ramsay, Alan Warner

imagine Alwin H. Kuchler

cu Samantha Morton, Kathleen McDermott

 

 

 

de Raia Al Souliman

 

Morvern Callar este un personaj greu de pătruns, la fel de enigmatic şi surprinzător ca şi numele pe care îl poartă. În teorie, această fată cu nume greu de pronunţat ar putea fi considerată o tânără imorală, superficială sau poate chiar psihopată fără inimă. Însă, în contextul acestei lumi construite în film şi cu ajutorul actriţei Samantha Morton, deodată capătă o semnificaţie mult mai profundă. Morvern reprezintă o stare de goliciune fără margini, imposibilitate de a comunica autentic în vreun fel, pierzanie.

Într-o bună zi, de sărbătorile de iarnă, această fată îşi găseşte iubitul mort lângă pomul de Crăciun, cu un mesaj pe calculator în care îşi declară suicidul, ultimele dorinţe şi un sec „I love you”. Timp de câteva zile, Morvern stă aproape senină cu cadavrul în casă, îşi desface cadourile de Crăciun, iese în oraş cu cea mai bună prietenă a ei, petrece, bea, „se distrează”. Toate astea sună foarte dramatic, însă în film totul se petrece fără nici un fel de dramă. Este incapabilă de a avea vreo reacţie privitoare la această moarte şi, desigur, nici nu spune nimănui. Ajungem să ne întrebăm dacă ei chiar nu îi pasă sau e suferinţa prea mare. Suntem în dilema acestor extreme. Şi nici până la sfârşit nu putem afla cu exactitate adevărul. Nu putem decât presupune. Ea intră într-o stare „dream-like”, unde realitatea nu este decât ceea ce vrea ea să accepte. Şi filmul urmează acelaşi stil, aproape că intrăm într-o convenţie unde urmărim numai acest personaj şi renunţăm la ancorele realităţii.

Însă starea filmului cu siguranţă nu este una de vis, în sensul romantic al cuvântului. Lumea în care vieţuieşte Morvern este una lipsită de dragoste sau de orice fel de comunicare între oameni, de sentimente reale. Totul poartă aura falsităţii: petreceri unde lumea este total alienată, scene de sex lipsite de orice erotism, râs prostesc. Este o atmosferă foarte apăsătoare de goliciune şi lipsă de sens. Regizoarea scoţiană Lynne Ramsay vrea să ne arate o lume care se află în degradare. Pe tot parcursul filmului există nişte cadre care pot fi considerate un fel de laitmotiv, Morvern văzând mereu gândaci pe jos, viermi în pământ sau în vreo legumă. Reacţia ei nu este una de repulsie, ci îi priveşte senină. Poate aceste creaturi îi amintesc mereu de moartea iubitului ei, de cadavrul în putrefacţie sau poate sunt chiar simboluri ale propriei sale putrefacţii spirituale.

Acest personaj mort lasă în urma lui un roman pe care tocmai l-a terminat, cu dorinţa ca prietena lui să i-l publice după moarte. Îi lasă şi bani pentru înmormântare. După un scurt răgaz al acestei lipse de reacţie, Morvern se decide să scape de cadavru, îl taie în bucăţi şi îl duce într-o pădure. Trimite cartea unei edituri, cu un mic detaliu schimbat. În locul numelui iubitului mort, îşi trece propriul nume. Apoi, scoate nişte bani şi cumpără bilete de vacanţă în Spania pentru ea şi prietena ei.

În escapadă, cele două fete îşi continuă viaţa haotică de petreceri şi bărbaţi. Morvern continuă să ignore realitatea. Aproape că o putem suspecta de naivitatea şi mecanismele unui copil. Nu îi putem înţelege atitudinea, dar nici nu reuşim să o condamnăm. Tot filmul este presărat cu momente în care o surprindem singură, gândindu-se la ceva anume, nu ştim ce. Samantha Morton are chipul unui copil matur. În acest rol e lipsită de senzualitatea unei femei. Este o fată foarte pierdută, însă are inocenţa unui copil în privire.

După mai multe întâmplări, fetele pleacă din staţiunea unde erau cazate şi ajung într-un sat în mijlocul pustietăţii, unde se desfăşurau probabil nişte sărbători specifice. Haos peste tot, bărbaţi alergând un taur, femei cocoţate pe garduri, statui religioase, oameni peste oameni. Morvern priveşte această dezordine fascinată. Spre deosebire de prietena ei care este foarte nemulţumită că se află acolo, ea soarbe din ochi pustietatea acelui loc, ca şi cum senzaţiile ei s-ar fi tradus vizual în  acel peisaj mirific. „In the middle of nowhere she is indeed”.

Încercând să părăsească acel sat, cele două o iau pe jos fără o direcţie bine stabilită. Le apucă noaptea, prietena ei nu este deloc fericită că se află în acea situaţie, este panicată de întuneric şi singurătate. Ajung să se certe, dar până şi această ceartă nu reprezintă cu adevărat o confruntare, fiind mai mult un conflict de complezenţă. Dimineaţa devreme, Morvern pleacă singură mai departe, lăsând-o pe prietena ei cufundată în somn, însă are grijă să îi lase nişte bani.

Între timp, editorii unde trimisese manuscrisul sunt foarte încântaţi de operă şi vin până în Spania să o cunoască pe autoare şi să îi propună publicarea în schimbul unei sume de bani. Morvern este atât de ingenuă şi atipică prin simplitatea ei încât îi cucereşte. Afacerea este încheiată. O sută de mii de lire. Oare asta e salvarea ei, a făcut-o pentru bani?

Ajunsă înapoi în orăşelul ei scoţian, Morvern primeşte cecul, îşi împachetează puţinele ei lucruri şi părăseşte apartamentul, şi apoi oraşul. În căutarea a ce? Poate în căutarea unei vieţi noi, a unei mântuiri. Asta contează mai puţin. Numai faptul că ea pleacă în căutarea a ceva, a orice, ne dă speranţa că Morvern Callar nu este un personaj cu totul pierdut.

Urmărind această poveste, ajungi să iţi pui întrebarea dacă este într-adevăr posibil ca oamenii să ajungă într-un aşa grav stadiu de alienare sau filmul e doar un exerciţiu de imaginaţie al acestei ipoteze şi trebuie privit ca atare. Oricare ar fi răspunsul, lumea aflată în derivă din universul lui Lynne Ramsay este, din păcate, foarte asemănătoare cu lumea în  care trăim şi noi, ceea ce face din acest film unul extrem de actual şi de sincer.

 

Alte review-uri Film Menu:

Animal Kingdom (Australia 2010, regie David Michod)

Bridesmaids (SUA 2011, regie Paul Feig)

Rubber (Franţa 2010, regie Quentin Dupieux)

Essential Killing (Polonia – Norvegia – Irlanda – Ungaria 2010, regie Jerzy Skolimowski)

Another Year (Marea Britanie 2010, regie Mike Leigh)

 

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s