Sindromul astenic

[Review] : Astenicheskiy sindrom

Astenicheskiy sindrom (Sindromul astenic)

 

U.R.S.S. 1989

regie Kira Muratova

scenariu Aleksandr Chernik, Kira Muratova, Sergei Popov

imagine Vladimir Pankov

cu Olga Antonova, Sergei Popov


 

 

de Gabriela Filippi

 

„Astenicheskiy sindrom” („Sindromul Astenic”) este cel mai cunoscut film al regizoarei ucrainience – născută la Soroca în 1934, când Basarabia aparținea României – și câștigator al „Ursului de argint” și al Premiul special al juriului la Festivalul de la Berlin în 1990.

Filmul, pentru început, prezintă parcursul Natashei, o femeie respectabilă, doctor, care de la moartea soțului (sau iubitului) ei, pornește o revoltă împotriva lumii, pe care o vede acum dezgolită de sens. Femeia găsește derizorii acțiunile obișnuite: graba de a ajunge la serviciu, datoria față de societate și față de cunoscuți. Ea începe prin a-și hărțui prietenii care încearcă să-i calmeze furia, gest pe care ea îl percepe ca fiind superficial și de conjunctură, mai apoi își violentează colegele de serviciu, imuabile în veselia tâmpă sau politețea lor, ca în final să-și agreseze șeful căruia îi găsește vina de a fi încă în viață, în ciuda vârstei lui înaintate și a banalității sale, în timp ce iubitul ei este mort. După aproape patruzeci de minute (din cele o sută cincizeci ale filmului) în care Natasha este urmarită îndeaproape, prin stările ei tumultuoase de indignare și suferință, firul narativ este rupt și se trece la un așa-zis plan al realității: ni se dezvăluie faptul că imaginile pe care le-am văzut fac parte dintr-un film arătat într-o sală de cinema. La finalul proiecției, spectatorii ies degrabă din cinema, declarându-se enervați și obosiți de un film atât de sumbru.

Printre spectatori se numară și Nikolai, personajul ales de Muratova pentru continuarea narațiunii. Însă, de data aceasta, personajul nu va mai fi în centrul tuturor acțiunilor, regizoarea debarasându-se de el în anumite episoade, deoarece „realitatea” din film, spre deosebire de ceea ce ne este prezentat ca ficțiune (filmul din film), nu mai are o direcție clară și o coerență. Lumea din cea de-a doua parte a filmului este haotică, nu mai poate fi înțeleasă după principiul cauză-efect, oamenii nemaiacționând în baza unor motive depistabile. De asemenea, Kira Muratova introduce în film anumite momente izolate, între personaje ce apar pentru o singură dată și care, prin autonomia lor, au aspectul unor parabole al căror rol ar fi să completeze înțelesul mai larg al filmului. Însă, acestor fragmente, mai departe de fondul de incompatibilitate și de însingurare al personajelor prezentate, nu le poate fi atribuit cu certitudine un alt înțeles intenționat de autoare.

Vedem, spre exemplu, cum un bărbat ajunge acasă, își găsește fiica dansând cu mișcări ample ale șoldurilor pe muzică latino. O sărută tandru pe obraz și îi oferă o portocală din plasa cu care a venit. Fata se retrage în camera ei. Bărbatul mănâncă și apoi se îngrijește de coliviile cu păsări adunate în toată sufrageria. O pisică albă se repede la una dintre păsări. Bărbatul se înfurie și sare să bată pisica. Fata iese în apărarea animalului și se iscă o bătaie între tată și fiica: tatăl lovește mai cu spor, dar ea reușește să se elibereze din strânsoare mușcându-l de mână pe bărbat. Tânăra se retrage înapoi în cameră cu pisoiul, iar tatăl, după ce îi aruncă fetei câteva înjurături printre dinți, se pune pe plâns.

Firul principal al celei de-a doua părți a lui „Astenicheskiy sindrom” se țese în jurul lui Nikolai Alekseievich, un profesor de liceu cu veleități de scriitor. Ceea ce-l separă pe bărbat de forfota bezmetică din jurul său este un comportament aberant: indiferent de momentul zilei sau de locul în care se află, Nikolai poate cădea brusc într-un somn adânc. Clinic, această manifestare poartă numele de „narcolepsie”, totuși, nicăieri în film boala sa nu va fi numită (cu excepția titlului în care diagnosticul este pus cu caracter general și în mod simbolic, unei întregi societăți). Boala lui Nikolai apare ca fapt, iar ceea ce vedem este un om care înțepenește, ca într-o imensă sfârșeală în fața realității, în timp ce în jurul lui oamenii se grăbesc să coboare sau să intre din metroul aglomerat, sau țin o ședință inutilă a cadrelor didactice. Însă, chiar dacă prin acest comportament al său Nikolai pare să se sustragă mulțumii, să se desprindă deșertăciunii ei, nici măcar el nu este mai înțelept sau mai tolerant decât ceilalți. Iar acest lucru este evident în relația defectuoasă cu soția sa, ce constituie poate cea mai concretă și decentă apariție din film.

Lumea zugrăvită de Kira Muratova în „Astenicheskiy sindrom” este isterică și absurdă. Iar dacă în ceea ce se desconspiră a fi o ficțiune la începutul filmului, autoarea se ghidează după un canon al narațiunii, în restul filmului ea își acordă libertatea de a povesti conform unor reguli proprii. Cineasta accentuează uneori înțelesul unor episoade prin ironie (ca în cazul epilogului în care ni se amintește că a-l citi pe Tolstoi te face mai înțelept) sau arată alteori situații dezbrăcate de sens. De asemenea, pe lângă narațiunea la persoana a treia – a cărui convenție presupune că spectatorul asistă la anumite momente din viața personajelor, fără ca acestea din urmă să fie conștiente că sunt privite – Muratova inserează scene ca de documentar, în care sunt simulate destăinuiri ale subiecților direct către camera de filmat. Această manieră de a povesti, a cărei logică este construită pe incompatibilitatea mijloacelor folosite, se integrează viziunii pesimiste a autoarei asupra societății alienate pe care o înfățișază.

 

Alte review-uri Film Menu:

Boy Meets Girl (Franţa 1984, regie Leos Carax)

Ziua în care am devenit femeie (Iran 2000, regie Marzieh Makhmalbaf)

Frozen River (SUA 2008, regie Courtney Hunt)

Deux fois (Franţa 1968, regie Jackie Raynal)

L’epine dans le coeur (Franta 2009, regie Michel Gondry)

 

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s