Green Porno

[Review] : Green Porno

Green Porno

 

SUA 2008

regie Isabella Rossellini

 

 

de Irina Bako

 

Ah, în sfârșit ceva pe cât de scandalos pe-atât de educațional! „Green Porno” e ca sexul în locuri publice: rapid, intens și plin de sevă. Hmm, și e și foarte sexi, foarte amuzant și foarte accesibil. Atât de accesibil încât mă-ntreb cum de tocmai canalul tv care produce acest spectacol zoolicențios, (cu un scop material presupun) îl și embedează pe propriul canal youtube. Dar am hotărât să nu mă mai întreb, ci doar să mă uit și să mă bucur cerebral de acest tip jubilant de erotica. Ce plăcere, să obții exact ce vrei, exact când simți că ai nevoie de el.

Ipoteza mea e că se întamplă ceva inedit – televiziunea, (în cazul nostru, Sundance Channel) conștientizează importanța celui cel de-al treilea ecran și reacționează ca atare. Userii se bucură de mișcările din șold ale Isabellei ca de pornografia reală și mai și învață câte ceva pe deasupra (sau pe dedesubt.) Isabella Rossellini e uimitoare. La 58 de ani e exuberantă, neobosită și spontană. Cu gâtul un pic ridat, dar cu aceeași privire penetrantă, ne șochează în continuare cu frumusețea ei extraordinară; genele nu se dezic, deși sora ei vitregă, Pia, sau chiar și fiica ei, Elettra, nu împărtășesc acel „jenesaisqoui” suedez pe care îl știm de la Ingrid.

Povestea e destul simplă, în schimb execuția e delicioasă. În fiecare episod Isabella e o creatură neglijabilă, de obicei a pământului sau a apelor, surprinsă în timpul ritualului de copulație. Nevertebratele sunt preferatele regizoarei/scenaristei/set-designerului/actriței, pentru că despre ele nu știm mai nimic (și pentru că tot ce putem ucide fără regret nu ne interesează prea tare). Așadar, Isabella e un melc, o ploșniță, o călugăriță, un vierme inelat, o albină, un păianjen, o muscă, o libelulă – toate acestea doar în primul sezon. În ce se metamorfozează în următoarele două e cazul să aflați singuri. Trebuie să vă avertizez că apar multe, multe penisuri pe parcurs.

Ceea ce e unic la show e decorul din papier-mache și material textil, ambele low-budget prin definiție. Cu toate acestea, operatorul perspicace, colorizarea și tratamentul ulterior îl fac să pară fragil, captivant și sidefiu ca o scoică. Situațiile pe care le creează Isabella nu sunt deloc absurde – până la urmă e un gen de documentar, nu? – însă felul în care o face e de-a dreptul visceral. De exemplu, când descrie împerecherea la ploșnițe, își înfige un cuțit, în mod repetitiv, în abdomen – multe dintre aceste partide de sex se încheie cu vărsare de sânge.

Personalitatea ei abundentă și accentul ei adorabil ne opresc din a o clasifica drept o nimfomană la menopauză și ne obligă să ne prindem în jocul ei orgasmic. O da, o iubim pe Isabella, fie că apare într-un print L’oreal, într-un film al lui Lynch sau în crusta unui crevete.

 

Alte review-uri Film Menu:

Morrer como um homem (r. Joao Pedro Rodrigues)

Visage (Franţa – Taiwan – Belgia – Olanda 2009, r. Tsai Ming-liang)

36 vues du Pic Saint Loup (Franța-Italia 2009, regie Jacques Rivette)

A religiosa portuguesa (Portugalia-Franţa 2009, regie Eugene Green)

Singularidades de uma rapariga loura (Portugalia – Spania – Franţa 2009, regie Manoel de Oliveira)

 

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s