[Review] : Salaam Bombay!

 Salaam Bombay!

 

India, Marea Britanie, Franţa 1988

regie Mira Nair

scenariu Sooni Taraporevela

imagine Sandi Sissel

montaj Barry Alexander Brown

cu Shafiq Syed, Hansa Vithal

 


 

de Sarra Tsorakidis

 

„Salaam Bombay” are ceva magic, ceva mai presus de talentul regizorului. Are o personalitate proprie, puternică și se impune în fața spectatorului, dând ecranului acel strat în plus care, pe mine cel puțin, m-a apropiat și mai mult de lumea lui Krishna (Chaipau).

Deși este primul ei film de ficțiune, Mira Nair nu pierde nici măcar o secundă controlul și știe exact cine sunt personajele ei. Eu am crezut fiecare cuvânt, am înțeles fiecare gest, am empatizat cu fiecare păcătos din acel Mumbai sufocant și, în același timp, atât de dureros de alienant. Nair impresionează nu numai prin alegerea unui subiect foarte complex, controlarea impecabilă a unei echipe imense și sensibilitate artistică absolută, ci și prin grația cu ajutorul căreia reușește să lege scenele și să încadreze arătându-ne exact ce vrem să vedem la momentul potrivit.

Scenografia este foarte bine pusă la punct, dând sentimentul că nu a fost depus nici un efort pentru a construi această lume. Însă cel mai mult mi-a plăcut coloristica, ușor prăfuită, însă plină de căldură, un amestec între mizerie și mango, sărăcie și condimente – India defectuoasă, surprinsă cu drag.

Chaipau este un copil dat la circ de către mama sa ca pedeapsă că a dat foc motocicletei fratelui său. Ea îi spune că nu are voie să se întoarcă acasă până nu strânge 500 de rupii pentru a-și răscumpăra greșeala. Chaipau este trimis după paan masala de șeful său, însă când se întoarce nu mai găsește pe nimeni. Nemaiavând de unde să facă rost de bani, se decide să ia trenul către cel mai apropiat oraș (Mumbai). Se angajează, așadar, la ceainăria unui bărbat pe nume Chacha, ca vânzător de ceaiuri. Tot filmul urmărim povestea acestui copil care tot încearcă să strângă bani pentru a părăsi Mumbaiul, însă Mumbaiul îl trage mereu înapoi, parcă fiind dependent de milioanele de locuitori ce-l suprapopulează. Chaipau îi cunoaște pe Chillum, Sola Saal (singurul personaj pur, prin virginitatea ei, de care se și îndrăgostește) și pe Manju și alți copii care au aceeași soartă ca a lui: să încerce mereu să scape dintr-un oraș care parcă îi ține captivi.

Adulții (Baba și Rekha, Chacha, matroana bordelului unde lucrează și Rekha, polițiștii etc.) sunt doar versiuni mai mari ale copiilor, care s-au blazat însă și care au renunțat să mai lupte. Sunt plini de defecte, uneori chiar antipatici spectatorului și fiecare greșeală pe care ei o comit afectează direct viața celor mici. Rekha se joacă mereu cu Manju (fetița ei) și pare o mamă foarte iubitoare, însă se debarasează imediat de orice formă de maternitate și parcă devine cu totul altă persoană de fiecare dată când primește un client. Toți, însă, ajung să plătească pentru păcatele lor: Baba pentru dependența lui Chillum, Rekha pentru indiferența cu care a tratat-o pe Manju (care este luată de către autorități împreună cu Chaipau și dusă la o casă de copii) ş.a.m.d.

Chaipau, însă, este mereu foarte corect. Își plătește datoriile, ba chiar le plătește și pe ale altora, o vizitează mereu pe Sola Saal (ajutând-o să și scape, însă sunt prinși imediat), încearcă mereu să îl ajute pe Chillum (în care îl vede pe fratele mai mare de care are nevoie) care e dependent de droguri și, după ce Baba refuză să mai facă afaceri cu el, decade din ce în ce mai mult. M-a impresionat o scenă în care Chaipau îl ajută pe Chillum să meargă și, cu fiecare pas pe care îl fac, maturitatea (atât de aproape prin faptul că Chillum este un adolescent) apasă din ce în ce mai tare copilăria.

Mira Nair arată India fără să o curețe de nicio pată, și tocmai asta face din „Salaam Bombay!” o explozie de emoții sincere care mă determină să consider că filmul își merită semnul exclamării din titlu.

 

Alte review-uri Film Menu:

Surviving Life (Cehia-Slovacia 2010, r. Jan Svankmajer)

Hadewijch (Franța 2009, r. Bruno Dumont)

The Time That Remains (Marea Britanie – Italia – Belgia – Franţa 2009, r. Elia Suleiman)

35 Rhums (Franta – Germania 2008, r. Claire Denis)

 

Acţiuni Film Menu:

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s