[Review] : Deux fois

Deux fois (De două ori)

 

Franţa 1968

regie Jackie Raynal

imagine Andre Weinfield

cu Jackie Raynal, Francisco Viader

 

 

de Sarra Tsorakidis

 

„A inserat în filmul său răceala nebună și iluzorie a paranoicilor desăvârșiți. Regăsim chiar și dureroasa, criminala nebunie din marile filme ale lui Fritz Lang, în care ficțiunea este redusă la câteva linii schițate, arabescuri, nelasând aproape nicio urmă.” (Serge Daney)

Filmul experimental este un gen foarte delicat și riscant. Lipsa narativității lineare, precum și folosirea diferitelor tehnici abstracte (sunet desincronizat, zgârieturi pe peliculă, nefocalizare, încadraturi inedite) nu sunt pe placul tuturor. Este foarte ușor să dai greș atunci când publicul nu înțelege ce vrei de la el. însă omenirea a avut dintotdeauna nevoie de ceva diferit, de posibilitatea de a alege să cunoască și altfel de viziuni. În ultimul secol, arta și-a împins limitele și ne-a obligat să acceptăm perspective diferite, stranii câteodată, produse abstracte, ce apropie devoratorul de artă un pic mai mult de subconștientul uman.

„Deux fois” respectă toate caracteristicile unui astfel de film. Titlul (în română „De două ori”) se referă la repetitivitate, întâlnită de câteva ori pe parcursul filmului, prin repetarea unor scene, asemenea vizionării dublelor. Filmul începe cu un plan mediu al regizoarei, stând așezată la o masă și privind gânditoare în pământ, ca într-o rugăciune. În doar câteva secunde, se schimbă complet și începe să înfulece lacom, privind cu ochii ei mari înspre personaje fictive, inclusiv înspre aparat, și nu se oprește timp de doua minute. După un scurt timp de respiro, Raynal își îndreaptă spatele, căpătând o postură elegantă, își așază cotul pe spătarul scaunului și, adresându-se publicului pe o voce caldă, cu un discurs educat, începe să înșire ce urmează să vedem pe ecran. Regizoarea își încheie prologul cu o replică ce trebuie luată în seamă pentru a intra în convenția filmului : „Aceasta seară va fi sfârșitul sensului.”

Deși filmul nu are o poveste propriu-zisă, personajul principal trece prin unele schimbări, fie ele sesizabile prin chiar reacțiile lui, sau indirect, prin ilustrarea unor trăiri interioare. Raynal se folosește de imagini familiare spectatorilor (străzi pline de oameni, o fetiță stând într-un tren, mașini trecând) pentru a descrie caracterul uman: lipsa individualității, inocența și naivitatea, frica, dragostea etc.

Însă filmul este, în primul rând, o mărturisire a vulnerabilității regizorului. Frica de a da greș, nesiguranța de a te decide asupra unei poveşti, singurătatea pe care ajungi să o resimți din ce în ce mai puternic. Regizoarea evidențiază toate acestea cu foarte mare ușurință,  printr-un singur cadru, mai lung,  cu ea stând întinsă în pat, cu lumina aprinsă, fără să poată dormi și ridicându-se din minut în minut pentru a mai nota câte ceva. Și, de parcă aceasta unică încadratură nu ar fi suficientă, urmează un plonje, cu ea așezată pe un scaun, citindu-i cuiva, nu știm cui, ideile sale pe un ton plin de nesiguranță și cu o poziție a corpului care nu denotă decât emoție. Din off se aud râsete care, deși inițial sunt trecute cu vederea de către personajul nostru, reușesc, într-un final, să-l blocheze, acesta nereușind să termine de rostit ultimul cuvânt.

Raynal a filmat „Deux fois” la Barcelona, în 8 zile. În celălalt rol principal l-a distribuit pe Francisco Viader, un bărbat pe care l-a cunoscut atunci. Autenticitatea poveștii de dragoste ia naștere tocmai din faptul că cei doi chiar atunci s-au cunoscut. Deși nu există dialog (de fapt, nu există sunet, spectatorul observînd doar reacțiile, fără să știe și despre ce se vorbește), cei doi transmit perfect amestecul de ezitare și atracție inexplicabilă, caracteristic începutului unei relații. Se trece prin toate etapele – cum se cunosc, în dreptul unei intrări cu două uși simetrice (unul din exemplele de cadre ce denotă caracterul feminist), cum încep să se descopere și să vorbească (stând așezați lângă o oglindă, simbol al adevărului, al sincerității), cum își împart intimitatea (îl vedem doar pe el dezbrăcat, încadrat straniu, fără să existe o ea în fața aparatului, ci mai degrabă în spatele lui, stabilindu-se prin contact vizual și zâmbete, legătura dintre iubit și iubită, comparată simplu și evident cu cea dintre actor și regizor).

Fiecare idee, fiecare scenă este împinsă până la extrem, câteodată prin repetarea ei, alteori prin jonglarea cu absurdul (personajul principal, pe care puțin mai devreme l-am văzut cumpărând un săpun, țopăie dintr-odată printr-un câmp și de fiecare dată cade; urmează un cadru cu ea stând în bătaia vântului și din spatele ei apărând doua mâini de bărbat care încep să o tragă de păr, redându-se mișcările corporale pe care le-ar avea cineva prins într-o furtună). Însă regizoarea abandonează cu ușurință așa-zisul fir narativ fix, exact atunci când începe să capete cât de cât noimă și ne amintește că nu urmărim o ficțiune. Dintr-o încăpere înclinată, cu Raynal în sânii goi stând în picioare precum Venus și un bărbat așezat turcește pe podea, ne trezim în cu totul altă cameră, unde stau așezați câțiva oameni pe care nu i-am mai văzut in film, lenevind pe canapele și făcând abstracție totală de aparat. Aparatul panoramează încăperea, dezvăluindu-ne, astfel, cine e acolo și Raynal e prezentă mereu, în orice poziție ar ajunge operatorul, fixându-ne cu privirea. Putem să presupunem că toți acei oameni sunt echipa de filmare și Raynal regizorul, mereu prezentă, mereu pregatită, mereu conștientă de filmul său.

În orice caz, fie că ne place sau nu, fie că-l înțelegem sau îl considerăm o adunătură de mesaje superficiale, nu ne-am putea închipui un cinema fără experimente, iar „Deux fois” este cu siguranță unul din filmele care respectă regulile avangardei.

 

Alte review-uri Film Menu:

Boy Meets Girl (Franţa 1984, regie Leos Carax)

Surviving Life (Cehia-Slovacia 2010, regie Jan Svankmajer)

Trash Humpers (SUA – Marea Britanie 2009, regie Harmony Korine)

Rubber (Franţa 2010, regie Quentin Dupieux)

L’epine dans le coeur (Franta 2009, regie Michel Gondry)

 

Sondaj

Download Film Menu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s