[Review] : The Hurt Locker

The Hurt Locker

 

SUA 2008

regie Kathryn Bigelow

scenariu Mark Boal

imagine Barry Ackroyd

montaj Chris Innis, Bob Murawski

sunet Paul N. J. Ottosson

cu Jeremy Renner, Guy Pearce, Ralph Fiennes

 


 

de Mirona Nicola

 

Americanii sunt recunoscuți pentru „avânturile” lor belicoase cu pretenții civilizatoare, mai ales în contexul recent al „războiului împotriva terorismului”. Industria lor de film se aliniază de cele mai multe ori unei atitudini de susținere a acestor acțiuni presupus eliberatoare, votând pentru o încredere de multe ori totală în puterea „visului american”. Motivul pentru care „The Hurt Locker” este considerat de către critică un film care revoluționează genul filmului de război american este faptul că acesta nu se preocupă (decât, poate la un nivel foarte, foarte de substrat) de o justificare sau incriminare a războiului. Filmul este pur și simplu povestea unor oameni puși în starea de fapt, o panoramă de diferite abordări personale (afective și psihologice) ale acestei stări.

Calitățile filmului vin din această abordare ce nu caută senzaționalul, asta însă fără a face rabat de la „rețetarul” indispensabil filmului de război: explozii, cadavre, arme, violență. Mai clar spus, „The Hurt Locker” este un film de acțiune, dar nu numai asta. Este clară intenția scenaristului Mark Boal și a regizoarei Kathryn Bigelow de a merge și pe latura artistică și chiar cea ideologică a temei războiului. Cu toate acestea, filmul rămâne (nu știu dacă intențioant sau nu) destul de la suprafață în chiar punctul său cheie, personajul principal William James, a cărui motivație ne este dată prin citatul de la început pe care se bazează tot restul. M-aș fi așteptat fie la o demonstrație a afirmației prin acest personaj, fie la o evoluție a personajului pornind de la ea. Citatul vine mai mult ca o „plasă de siguranță”, pentru că mă întreb dacă nu cumva semnele de întrebare s-ar fi înmulțit la sfârșit în lipsa citatului despre „războiul ca un drog”. Confuzia vine din faptul că știm destul de puține lucruri despre William James. Dacă intenția a fost de a ne lăsa pe noi, ca spectatori, să speculăm, să analizăm pentru a-i desluși și accepta motivația, ea nu e una rea. Cu toate acestea, e destul de riscant să lași prea multe „margini nefinisate” tocmai elementului central, pentru că riști compromiterea semnificațiilor pe care le caută filmul în totalitatea sa.

Realizatorii ne pun foarte mult în dificultate prin faptul că William James nu e, cel puțin în teorie, genul de persoană care să își permită asumarea unui risc total: are o soție, un copil. Într-adevăr este un copil pe care nu și l-a dorit neaparat (după cum mărturisește chiar el în discuția cu Sandborn și Eldridge). Fotografia filului său să află în categoria „things that nearly killed me”, alături de verighetă, însă nici personajul, nici circumstanțele nu ne lasă să descoperim de ce.

Cu toate acestea, nu este compromis elementul interesant al filmului și anume felul în care se creează legături între un grup de necunoscuți care se află mai mult sau mai puțin de bună voie într-o situație de criză. Cred că un rol important în înțelegerea acestui sistem de interacțiuni sociale în mediul dat (ca și în motivarea parțială a personajului principal) îl are faptul că armata americană se bazează pe înrolare voluntară, ce se fondează la rândul ei pe cultivarea unui patriotism, unui simț de datorie față de valorile democratice americane. Ceea ce vedem în „The Hurt Locker” este cât de productiv este acest sistem în detrimentul „libertății psihologice” a personajelor: Owen Eldridge este în mod clar genul soldatului pe care războiul îl schimbă ireparabil, punându-i la îndoială simțul de autoconservare. Pe de altă parte, la Will James ne confruntăm cu un alt caracter: simțul de autoconservare este anulat, războiul devine însăși o rațiune de a fi, discuțiile casnice se reduc și ele la a povesti cu seninătate aproape momente oribile pentru cineva ca soția sa, care nu va putea niciodată să le vadă prin ochii unui împătimit al războiului. Ce este foarte interesant în construcția acestui personaj este faptul că nu i se pun etichete: nu putem spune dacă el e bun (pentru că pune apărarea țării și valorile democratice mai presus de orice) sau dacă e rău (pentru că până la urmă atracția sa față de război intră mai degrabă în categoria plăcerilor meschine, James fiind din acest punct de vedere extrem de egoist). Filmul ridică astfel și problema felului în care sunt antrenați acești oameni: este bine că ei se dedică întru totul valorilor sistemului sau este rău faptul că li se anulează orice șansă la o conviețuire normală în cazul în care scapă din iadul în care sunt aruncați (fie că se chemă Iraq sau Afghanistan sau Iran)?

Un moment foarte important și foarte bine realizat mi se pare acela al întâlnirii cu grupul de englezi în deșert și al atacului ce urmează. Pe de o parte, în debutul acestei secvențe înțelegem la ce nivel extrem a ajuns starea de alertă permanentă: toată lumea e conștientă de ea, toată lumea se supune controlului, nu își riscă viața pentru că știu că s-a pierdut încrederea în cuvânt – englezii nici măcar nu se obosesc să spună grupului de americani că sunt de aceeași parte, până când aceștia nu descoperă singuri (un moment similar este acela când Will James de reîntoarce noaptea la unitate). Apoi, apariția amenințării din partea dușmanului comun îi face să adapteze spontan tipul de relație dintre ei, devenind o echipă. În clipa în care însă unul din ei moare, el devine pur și simplu „mortul”, iese din acest sistem nou creat. Cei rămași în viață sunt preocupați acum atât de propria lor viață, cât și de protejarea coechipierilor, știu că rămași singuri șansele li se împuținează. Cu toate acestea, sistemul de priorități este diferit de la unul la altul: în timp ce James cere sucul pentru Sandborn, Eldridge îl bea pe al său fără a avea dubii că el are cea mai mare nevoie.

„The Hurt Locker” este filmat în stilul unui documentar sau al unui reportaj, tipul de regie ales de Katheryne Bigelow fiind potrivit cu pretenția unei abordări diferite decât cea obișnuită din partea specatorului: i se dau faptele, în aparență obiectiv și impersonal, dar concluziile trebuie să le tragă singur. Ceea ce individualizează filmul din punct de vedere al regiei este modul special de construire a suspansului; în primul rând stilul de „transmisiune în direct” al imaginii ne ține mereu în gardă, regizorul și operatorul par a nu fi la curent cu ce urmează. Astfel că anterior momentelor de accent totul de desfășoară în ritmul obișnuit, suntem în expectativă. Abia în momentul în care se întâmplă ceva, camera se grăbește să ajungă acolo și să surprindă acțiunea. Dar asta abia în aparență, pentru că în realitate sunt cadre (precum cel al exploziei în care moare Cambridge și pe care cei trei o observă din mașină) care deși nu o trădează, sunt alese în urma unei bune judecăți asupra rolului lor în ansamblul filmului. Cu toate că par aleatorii, „The Hurt Locker” nu duce lipsă de imagini frumoase (dacă le putem numi așa) cum este cea a focului din craterul exploziei petrecute noaptea, dar nici de imagini (poate prea) studiate ca cea cu James în contra-lumină (în momentul în care își sună soția). Per total însă, receptarea vizuală este ingenios gândită de regizoare și operator, făcând apel la experiențe vizuale cotidiene și care propun un tip de receptare diferit de cel al cinematografului: știri, reportaj și chiar jocuri pe calculator (de care amintește secvența în care James, Sandborn și Eldgride aleargă noaptea fiecare pe o străduță îngustă).

Acest tip de filmare pare a presupune o muncă a regizorului cu actorul în direcția sondării unor stări și mai puțin în cea a interpretării unor replici. În acest context pare foarte posibil că actorii să fi improvizat foarte mult și, deși rezultatele sunt în general bune, Jeremy Renner (William James) în special are momente în care parcă „se frânează” (cum e cel al descoperiri lui Beckham după ce îl crezuse mort); nu pot să îmi dau seama în acest moment dacă ele fac parte din strategia de „învăluire în mister” a personajului. Pe de altă parte, în momentul în care James fuge și se duce la casa băiatului după ce, credea el, îl descoperise mort, personajul dă parcă prea mult, momentul e cam exagerat în comparație cu atitudinea lui de până atunci. Mai mult, acesta este un moment în care filmul riscă să pice pe panta misiunii justițiare și civilizatoare care ar susține războiul. Dacă ar trebui să îmi aleg un personaj preferat, acesta ar fi JT Sandborn, atât pentru faptul că este mai bine construit și motivat decât James, dar și pentru interpretarea lui Anthony Mackie: în momentul în care „stă la pândă” în deșert, jocul său reușește să transmită atât presiunea psihică, dar și disconfortul fizic ce îi accentuează starea, într-un melanj ce duce cu gândul la o datorie îndeplinită mecanic, ca sub hipnoză, și care, odată trezit, te face să te pui la îndoială.

În ciuda unor scăpări (mici momente de exagerare ale personajelor sau rare „dezlănțuiri” nenecesare ale aparatului de filmat), „The Hurt Locker” este o abordare nouă și interesantă a conceptului de „film de război”. Kathryn Bigelow dovedește curaj prin abordarea temei, dar și în modul prin care o tratează. Viziunea ei nu poate fi încadrată clar în categoria „anti-sistem”, însă cu siguranță nu este „pro”. O calitatea foarte importantă a filmului este aceea că se străduiește să fie „corect”, un film „cinstit”, furnizând atât latura de entertainment, dar și pe cea, să-i zicem, intelectuală: „The Hurt Locker” presupune asimilarea și analizarea subiectului, lăsând libertatea unei alegeri proprii din zona posibilă de semnificații.

 

Alte review-uri Film Menu:

Black Swan (SUA 2010, regie Darren Aronofsky)

Avatar (SUA 2008, regie James Cameron)

The Social Network (SUA 2010, regie David Fincher)

Taking Woodstock (SUA 2009, r. Ang Lee)

The King’s Speech (Marea Britanie, Australia, SUA 2010, regie Tom Hooper)

 

Acţiuni Film Menu:

Cineclub Film Menu

Sondaj

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s