[Review] : Soul Kitchen

Soul Kitchen

 

Germania 2009

regie Fatih Akin

scenariu Fatih Akin, Adam Bousdoukos

imagine Rainer Klausmann

montaj Andrew Bird

sunet Andreas Hildebrandt

cu Adam Bousdoukos, Moritz Bleibtreu

 


 

de Andrei Ciorică

 

E atât de ieftin ultimul film al lui Fatih Akin, încât nu înţeleg de ce a mai luat şi premii şi cum de regizorul a reuşit să vorbească despre lipsa de identitate în mijlocul conflictului cultural – social aflat la întretăierea dintre Est şi Vest în „Gegen die Wand” („Cu capul înainte”, 2004). Ce era excelent acolo era întregul univers turc presărat cu obiceiuri habotnice, austeritate şi pseudo-libertate; pe când în „Soul Kitchen” el este banalizat, mai degrabă pare câinele jigărit al Europei. Fatih Akin vrea să ne spună că e mai degrabă o salvare în faţa capitaliştilor orbi care ronţăie bomboane mentolate în timp ce tranzacţionează vieţile oamenilor, dar ceea ce reiese este de fapt imaginea unor ciobani coborâţi din munţii Antaliei şi care consumă „Baywatch” în periferiile berlineze. Toată seva de dinainte se pierde în lipsa de poezie socială, şi Akin reuşeşte foarte bine să fie tangenţial cu temele sale printr-un discurs probabil inhibat de noul stil regizoral colorat. Aşadar, tagline-ul filmului „Leben ist, was passiert, waehrend du dabei bist, andere Plaene zu machen” („Viaţa este ceea ce ţi se întâmplă în timpul în care eşti prea ocupat cu a-ţi face alte planuri”) i se aplică perfect regizorului.

Personajul principal e un proprietar de restaurant pe nume Zinos, care pare urmărit de ghinion. Prietena lui s-a mutat în China, clienţii restaurantului său, Soul Kitchen, îi boicotează maestrul bucătar, iar durerile de spate îi îngreunează şi mai mult viaţa. Când lucrurile par să se rezolve, Zinos pleacă în căutarea dragostei, lăsând restaurantul pe mâna fratelui său, un fost puşcăriaş, iar situaţia scapă de sub control. Filmul vrea să fie o comedioară romantică (Zinos găseşte rezolvarea în braţele unei turcoaice care îi recomandă medicina alternativă a unui turc bătrân) şi, în acelaşi timp, o discuţie despre efectele crizei mondiale (pe erou îl cheamă Zinos Kazantsakis). Cum pseudo-estetica îl preocupă tare pe Akin, filmul pare regizat de la barul cu pricina de un neamţ care face glume şubrede pe seama situaţiei actuale.

 

(articol publicat in numarul al 6-lea al Film Menu / iunie 2010)

 

Alte review-uri Film Menu:

Boy Meets Girl (1984, regie Leos Carax)

Tatarak (2009, regie Andrzej Wajda)

Morrer como um hommem (2009, regie Joao Pedro Rodrigues)

Visage (Franţa – Taiwan – Belgia – Olanda 2009, regie Tsai Ming-liang)

Trash Humpers (SUA – Marea Britanie 2009, regie Harmony Korine)

 

Acţiuni Film Menu:

Cineclub Film Menu

Sondaj

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s