American Psycho

[Review] : American Psycho

American Psycho

 

SUA 2000

regie Mary Harron

scenariu Mary Harron, Guinevere Turner

imagine Andrzej Sekula

montaj Andrew Marcus

muzica John Cale

cu Christian Bale, Justin Theroux, Reese Witherspoon, Willem Dafoe

 

 

de Andrei Dobrescu

 

Mary Harron a transformat cartea lui Bret Easton Ellis mai degrabă într-un manifest decât într-un film. Și nu e greu de înțeles lucrul ăsta dacă afli că regizoarea este prima jurnalistă americană care a obținut un interviu de la Sex Pistols. Există un strop de anarhism în filmul ei, un pic de protest împotriva establishment-­ului, a gulerelor albe, a societății de consum. Și așa „American Psycho” a apărut ca un hibrid, ceva între o comedie neagră cu accente de thriller, și un basm modern, un fel de Barbă Albastră de pe Wall Street.

Christian Bale este Patrick Bateman, un director executiv între alți directori executivi, dintr-un birou plasat între sute de alte birouri dintr-un bloc-turn, dintre sute de blocuri turn. Singura lui ocupație este să-și inventeze cărți de vizită cât mai sofisticate și să obțină rezervări la restaurantele exclusiviste. Are totuși un mic secret, îi place să comenteze academic hituri optzeciste și să hăcuiască femei.

Și filmul ar fi funcționat foarte bine în cheia asta, dacă  în final regizoarea nu ar fi acceptat un compromis absurd, terminând filmul cu un twist îngrozitor de banal. Din momentul în care sugerează că totul a fost doar imaginația unui om bolnav, întreaga construcție se face praf și pulbere și începi să-ți dai seama că de fapt sunt multe lucruri slabe pe care le-ai trecut cu vederea, fascinat de povestea lui Bateman.

Începi să-ți dai seama, de exemplu, că filmul lui Mary Harron nu are personaje, ci doar niște crochiuri de care se lovește Bateman în călătoriile lui sângeroase. Realizezi că acțiunea este doar o succesiune de evenimente de sine-stătătoare, care nu produc de fapt nimic. Observi cum intriga polițistă, cu un detectiv care anchetează moartea unui coleg de birou, apare și dispare după câteva dialoguri. Și când filmul își dinamitează fundația arătându-l pe Bateman încercând să înțeleagă dacă totul a fost vis sau realitate, și partea de manifest dispare. Împotriva cui e făcut filmul ăsta cu un titlu atât de categoric ca „American Psycho”? Ce vrea să ne zică o regizoare care în final nu reușește să-și asume mesajul pe care îl transmite?

Și e păcat de momentele de absurd grotesc pe care le realizase pentru că, văzut ca o succesiune de episoade, „American Psycho” începuse să capete sens. Ritualul matinal al lui Bates, un fel de mic ghid de supravieţuire al metro-sexualului descris cu un cinism înfiorător, în aceeași cheie cu secvențele de menage-à-trois, în care Bateman se schimonosește de plăcere în oglindă, privindu-și corpul bine antrenat. Nu poţi să uiți microrecitalurile despre muzică, în care Bateman comentează cu seriozitatea unui academician la TVR Cultural importanța artistică a pieselor lui Phil Collins și Whitney Houston în timp ce-și pregătește trusa de scule a ucigașului în serie; şi favorita personală, ceremonia cărților de vizită, când Bateman se hotărește să ucidă un partener din firmă pentru că are o carte de vizită mai stilată decât a lui.

Și așa, filmul crește și crește, până la actul III, pe care îl ratează cu eleganță. Imaginea lui Christian Bale încercând să înţeleagă dacă a înnebunit sau nu, transpirat și hăituit, este doar tristă, în niciun caz emoționantă. Parcă regizoarea s-a plictisit și s-a hotărât brusc să scornească ceva, orice, doar să încheie. Și astfel, finalul este slab, fără niciun fel de impact, cu ochii protagonistului îndreptați acuzator spre public.

Nu ştim prea bine ce acuză, dar sigur nu ne face cu ochiul.

 

 

Alte review-uri Film Menu:

The King’s Speech (Marea Britanie, Australia, SUA 2010, regie Tom Hooper)

My Son My Son What Have Ye Done (SUA 2009, regie Werner Herzog)

A religiosa portuguesa (Portugalia, Franţa 2009, regie Eugene Green)

Visage (Franţa, Taiwan, Belgia, Olanda 2009, regie Tsai Ming-liang)

 

Acţiuni Film Menu:

Cineclub Film Menu

Sondaj

2 thoughts on “[Review] : American Psycho

  1. „Din momentul în care sugerează că totul a fost doar imaginația unui om bolnav, întreaga construcție se face praf și pulbere …”. Faptul ca intreaga intriga se intampla in imaginarul lui Bateman nu dezechilibreaza semnificatia fimului, ci o completeaza. Faptele reale ale lui Bateman sunt mai putin importante decat profilul lui interior. Finalul filmului aduce o generalizare a caracterului sau: sub stralucirea si corectitudinea politica a lumii lui Bateman gasim, la o privire atenta, o existanta spirituala bolnava.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s