Weeping Camel

[Review] : Die Geschichte vom weinenden Kame

Die Geschichte vom weinenden Kamel (Povestea cămilei înlăcrimate)

 

Germania 2003

regie şi scenariu Byambasuren Davaa, Luigi Falorni

imagine Luigi Falorni, Juliane Gregor

cu Janchiv Ayurzana, Chimed Ohin

 

 

de Sarra Tsorakidis

 

„Acum mulți ani Dumnezeu i-a oferit cămilei o pereche de coarne ca răsplată pentru bunătatea sa. Într-o zi un cerb necinstit a rugat cămila să i le împrumute. Voia să se împodobească pentru o petrecere care avea loc în vest. Cămila a avut încredere în cerb, dar cerbul nu i le-a mai adus niciodata înapoi. De atunci cămilele privesc mereu înspre linia orizontului, așteptând întoarcerea cerbului.”

Byambasuren Davaa și Luigi Farloni au filmat „Povestea cămilei înlăcrimate” după ce Davaa i-a povestit lui Farloni de ritualurile mongoleze Hoos. Cei doi s-au decis să plece în țara lui Davaa cu o cameră de filmat și să creeze un „documentar narativ”. Stabilind ca subiect viața unei familii de păstori, Davaa și Farloni au ajuns în deșertul Gobi în martie 2003, exact în sezonul nașterilor. Norocul lor a fost că au apucat să filmeze nașterea ultimului pui de cămilă (Botok). Pe lângă faptul că nou născutul era alb ca zăpada (lucru foarte rar), din cauza unei nașteri foarte grele care a durat două zile, cămila nu l-a acceptat, ceea ce a introdus în documentar și problema respingerii. Întreaga acțiune se petrece în jurul acestui incident și, timp de o oră și jumătate, tot ce poți să faci este să speri că lucrurile se vor rezolva. Ceea ce impresionează cel mai mult sunt încercările repetate ale lui Odgoo și ale tuturor celorlalți din familie de a împăca mama și puiul.

Cei doi regizori au încercat să redea cât mai bine universul acestei familii complet dependente de animalele lor. Totul se învârte în jurul turmelor, în special al cămilelor; relația dintre om și animal este cu totul diferită și specială. Cămila este privită ca un animal nobil, superior și așa și este portretizat în film. Această familie este alcătuită de patru generații numai din oameni blânzi, calmi, înțelegători. Nu există certuri între membrii ei, nu există invidii, supărări. Sunt complet străini de problemele omului modern. Îşi duc zilele fericiți, fără să simtă lipsa civilizației. Ziua e bună atunci când se termină la fel de bine ca cea dinainte. Singura lor ocupație este să aibă grijă de animale și să trăiască fericiți în comuniune cu ele. În momentul în care Tenne (cămila mamă) refuză să-l hrănească pe Botok, universul acestei familii își pierde din echilibru și scopul oricărui erou, în orice film și orice basm, este să trăiască în echilibru, deci să rezolve problema.

După numeroase încercări eșuate, bătrânii ajung la concluzia că trebuie să aducă un violonist pentru a ține ritualul Hoos, ce va aduce mama și fiul împreună. Îi trimit pe cei doi băieți ai familiei (Ugna și Dude) într-o călătorie prin deșert până la comunitatea nomadă pentru a vorbi cu profesorul de muzică de acolo. În comunitate Ugna descoperă televizorul. Imaginea acestui copil, total străin de tehnologie, uitându-se la desene animate, te face să te gândești la cât de puține avem nevoie, de fapt, ca să fim fericiți. În afara cortului în care Ugna se uită la televizor tronează o antenă parabolică imensă care parcă urlă „Nu am ce căuta aici”. Cei doi vorbesc cu profesorul și se întorc acasă, unde sunt primiți cu drag și întrebați despre călătoria lor. Ugna povestește despre televizor și își aruncă dorința în aer, dorință inițial refuzată cu blîndețe, dar îndeplinită la final.

Ritualul Hoos are loc în plin soare. Morin Khuur-ul este legat de cocoașa cămilei pentru a se stabili legătura între violonist și animal. Cântecul este minunat, instrumentul fiind acompaniat de vocea lui Odgoo (o voce caldă și feminină, ca un cântec de leagăn). Pe fundal se aude mereu plânsul puiului de cămilă, care parcă așteaptă nerăbdător terminarea ritualului. Lucrând mereu împreună, familia reușeşte să o îmbuneze pe Tenne, care la sfârșitul melodiei îl acceptă pe Botok. Familia răsuflă fericită și tu, ca spectator, nu poți decât să te bucuri și să sărbătorești, laolaltă cu ei, acest miracol.

Regizorii au știut să observe și să surprindă esențialitatea vieții nomade, fără să se facă simțiți niciun moment. Ai impresia că nu a existat echipa de filmare, că tot ce vedem pe ecran e prea frumos ca să fi fost gândit de cineva. Documentarul este un gen foarte dificil. Nu ai de unde să știi ce urmează să se întâmple în fața aparatului tău de filmat. Însă Farloni și Davaa au simțit parcă mereu când urmează să se întâmple ceva și unde și au așteptat. Pe lângă imaginea excelentă și fluiditatea impecabilă a desfășurării evenimentelor, frumusețea acestui film constă și în micile „greșeli” scăpate la montaj: privirile aruncate direct în aparat, emoțiile personajelor pasagere, bâlbâiala vânzătorilor din comunitate te apropie și mai mult de acești mongoli minunați și-ți aduc mereu aminte că ce urmărești este real.

„Povestea cămilei înlăcrimate” nu poate fi privit nici ca documentar, nici ca film de ficțiune. Regăsim în el numai calitățile celor două genuri cinematografice, îmbinate atât de frumos, încât uităm, din momentul în care filmul începe, că suntem despărțiți de personaje printr-un ecran. Oamenii sunt calzi, spațiul este primitor (deși acțiunea se petrece într-un deșert) și simplitatea traiului te face să vrei să devii nomad.

 

Alte review-uri Film Menu:

The King’s Speech (Marea Britanie, Australia, SUA 2010, r. Tom Hooper)

Black Swan (SUA 2010, regie Darren Aronofsky)

Taking Woodstock (SUA 2009, r. Ang Lee)

The Social Network (SUA 2010, regie David Fincher)

 

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s