[Review] : Wonderful Town

Wonderful Town (Oraşul minunat)

 

Tailanda 2007

regie şi scenariu Aditya Assarat

imagine Ampornpol Yukol

cu Anchalee Sainsoorton, Supphasit Kansen

 

 

de Olivia Căciuleanu

 

Regizoarea Aditya Assarat s-a inspirat pentru filmul său de debut din vizita întreprinsă în oraşul Takua Pa, unde a observat că, deşi oraşul afectat de tsunami fusese reconstruit, localnicii izbucneau în plâns de fiecare dată când erau întrebaţi despre cele întâmplate. Această dualitate între aparenţe şi emoţii, între exterior şi lăuntric,  este explorată din plin în acest film.

Tragedia se simte acut atât în debutul, cât şi în finalul acestei drame minimaliste, fiind prezentată o societate cu adevărat afectată de tsunami-ul din 2004, care se chinuie să-şi reia cursul firesc al vieţii.

Ton (Anchalee Saisoontorn) este un tânăr arhitect, trimis din Bangkok preţ de 2 luni în acest oraş pentru a supraveghea reconstruirea unui hotel de pe plajă. Se cazează într-un sat apropiat de şantier, la un motel uitat de lume de care are grijă Na (Suphhasit Kansen), o fată delicată şi retrasă, care este intrigată din primul moment de sosirea lui Ton. Cu trecerea timpului, cei doi se apropie foarte mult, şi astfel începe să se dezvolte o relaţie tandră între ei. În acel moment, aflăm şi reversul medaliei – şi anume faptul că Na are un frate, al cărui motto este ,,O dată ajuns gangster, rămân gangster pentru totdeauna”, şi care nu este de acord cu relaţia lor, ba chiar are şi o gaşcă de adolescenţi renegaţi de partea lui.

„Wonderful Town” pune mare accent pe micile detaliile din viaţă – şi nu mă refer aici numai la tandreţurile celor doi îndrăgostiţi, ilustrate într-o manieră extrem de delicată din punct de vedere cinematografic, dar apar de asemenea imagini extraordinare, cu lumina soarelui reflectată în marea tulbure, negura misterioasă a dealurilor şi plaja pustiită, unde atâtea suflete şi-au găsit sfârşitul. Felul în care este încadrată această realitate mi-a plăcut mult, însă, pe măsură ce filmul se derula, am început să mă întreb dacă nu cumva aceste imagini vor constitui o miză în sine şi dacă nu va trona forma asupra esenţialului în film.

Însă m-am înşelat – „Wonderful Town” este într-adevăr ofertant şi din punct de vedere al subiectului. Plotul o fi simplu, dar marele mister nerostit dintre cele două personaje principale constituie punctul forte al filmului. Relaţia este creată din gesturi şi tăceri şi ridică foarte multe probleme – îl va accepta Na pe Ton în universul ei? După ce vor trece cele două luni, se va întoarce Ton în oraşul său, lăsând totul în urmă? La toate aceste întrebări regizoarea răspunde în finalul filmului, pe care nu îl voi divulga.

Se simte în schimb că Adityei Assarat chiar i-a păsat de soarta acestor oameni, a căror viaţă a fost complet deturnată de către o catastrofă naturală – ne revelează soarta crudă a unei ţări devastate şi pustii şi o face discret, deşi povestea de dragoste ar fi fost suficient de puternică pentru a purta spectatorii într-o altă lume.  Ceea ce e adus, însă, în prim-plan în momentele în care pare a nu se întâmpla nimic din punct de vedere al acţiunii, este de fapt tristeţea abisală a unui popor chinuit.

Ambii protagonişti joacă exemplar, astfel încât, cu mult înainte ca ei să-şi înceapă relaţia, ca spectator îţi doreşti să ajungă împreună (există o scenă în care Na ascultă la uşă cum Ton cântă sub duş, apoi se trece la două fetiţe din sat care se joacă pe o ruină). Na este o femeie modernă, care munceşte din greu, dar ţine cu dinţii de dulcea ei naivitate, iar Ton este întruchiparea perfectă a străinului, care fie o va ajuta pe Na să ajungă o femeie împlinită, fie o va distruge; nu există cale de mijloc.

În majoritatea filmelor, doi oameni se îndrăgostesc până peste cap mult prea uşor. În ,,Wondeful Town” este imprimat un ritm lent căruia i se supun toate aceste evenimente. Nu sunt arătate cu degetul aspectele poveştii de dragoste (deducem că cei doi au avut relaţii intime numai în momentul în care camera o surprinde pe Na radiând, purtând tricoul lui, acoperită în partea de jos cu o pătură).

 

Alte review-uri Film Menu:

Dayereh (Iran – Italia – Elveţia 2000, regie Jafar Panahi)

Zanan-e bedun-e mardan (Germania – Austria – Franţa 2009, regie Shirin Neshat)

Shirin (Iran 2008, regie Abbas Kiarostami)

Ziua în care am devenit femeie (Iran 2000, regie Marzieh Makhmalbaf)

Sib (Iran – Franţa 1998, regie Samira Makhmalbaf)

 

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s