film-russe

[Review] : Voskhozhdeniye

Voskhozhdeniye (Ascensiunea)

 

URSS 1977

regie Larisa Shepitko

scenariu Larisa Shepitko, Yuri Klepikov

imagine Vladimir Chuknov, Pavel Lebeshev

cu Boris Plotnikov, Sergei Yakovlev

 

 

de Mirona Nicola

 

În artă, rușii fac totul cu convingere și pasiune, nu există jumătăți de măsură nici în credință, nici în păcat. „Voskhozhdeniye” („Ascensiunea”, 1977), ultimul film regizat de Larisa Shepitko nu face excepție, transformând o poveste despre partizani în Rusia celui de-al Doilea Război Mondial într-o metaforă cu trimiteri biblice.

Bazat pe romanul „Sotnikov” (de Vasili Bykov), scenariul filmului îi are în centru pe personajul eponim și pe Rybak. Cei doi, membri ai aceluiași detașament, sunt trimiși să găsească ceva de mâncare la o fermă din apropiere. Odată ajunși acolo, însă, constată că locul a fost distrus de soldații germani. Decid totuși să înainteze în încercarea de a găsi o altă sursă de hrană. Drumul îi poartă în casa unui bătrân însărcinat de nemți să fie șef al satului. Deși intenționează inițial să îl ucidă, Sotnikov și Rybak iau doar un miel sacrificat și pleacă. Pe drumul de întoarcere se rătăcesc și sunt atacați de o patrulă nemțească, Sotnikov fiind rănit în picior. Soldații reușesc totuși să scape și se ascund într-o cabană pe care o credeau goală. Acolo locuiește însă o femeie cu cei trei copii ai săi. Aceasta îi ascunde în pod, dar partizanii sunt prinși de nemți și arestați împreună cu femeia care îi ascunsese.

Tot acest drum prin peisajul dezolant al Rusiei acoperită de zăpezi și bântuită de război este ca o lungă expozițiune în care spectatorul este familiarizat cu personajele și cu contextul social și istoric. Rețeaua de semnificații a filmului e concentrată în principal în cea de-a doua parte, aceea a detenției, când Sotnikov, Rybak, femeia și bătrânul șef de sat se regăsesc într-o celulă după ce au fost interogați de nemilosul Portnov, un rus trecut de partea nemților. În această a doua jumătate a filmului este conturată imaginea cristică a lui Sotnikov și, prin opoziție, cea de Iuda a lui Rybak. În momentul în care acesta din urmă își declară disponibilitatea de a intra în poliția germanilor pentru a-i fi cruțată viața, titlul filmului începe să dezvăluie metafora pe care o înglobează: este vorba despre urcarea lui Iisus pe Muntele Golgota pentru a se sacrifica în folosul omenirii. Imaginea abundă în aceste momente în prim-planuri ale personajului principal, pe care Larisa Shepitko nu se sfiește să îl portretizeze ca un martir pentru cauza partizanilor, prezentându-l chiar ca pe un martir creștin în ochii populației obligate să asiste la spânzurarea trădătorilor. Sătenii îl numesc chiar „Iuda” în mod direct pe Rybak.

Prin subiect, filmul își asumă în mod deliberat riscul de a putea fi considerat exagerat, de a nu rezona cu opinia spectatorului. Imaginea consacră, însă, indiscutabil „Voskhozhdeniye” drept o operă de artă. Operatorii Vladimir Chukhnov şi Pavel Lebeshev surprind dezolarea generală în cadre largi, ce cuprind întreg peisajul înghețat, capabil să creeze atmosfera de teamă și de pândă. La polul opus, prim-planurile izolează personajele, individualizându-le atât prin încadratură cât și prin ecleraj. Un cadru memorabil este acela în care aparatul se substituie punctului de vedere al celor doi soldați ascunși în pod care îi observă pe soldații germani din casă.

„Voskhozhdeniye” nu își propune să fie o simplă expunere, ci se constituie într-o demonstrație ale cărei concluzii nu pot fi decât moralizatoare. Rămas în tabăra nemților, Rybak încearcă să se sinucidă, însă nu reușește. Privind către poarta rămasă deschisă, el, care se imaginase de atâtea ori încercând să evadeze și eșuând, pare să își accepte destinul pe care într-un moment de disperare și l-a fabricat cu propriile mâini.

 

Alte review-uri Film Menu:

Jeanne Dielman, 23 Quai du commerce, 1080 Bruxelles (Belgia, Franţa 1975, regie Chantal Akerman)

Hadewijch (Franța 2009, r. Bruno Dumont)

O estranho caso de Angelica (Portugalia, Franţa, Brazilia, Spania 2010, regie Manoel de Oliveira)

35 Rhums (Franţa 2008, regie Claire Denis)

Kynodontas (Grecia 2009, regie Giorgos Lanthimos)

 

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s