[Review] : Eût-elle été criminelle

Eût-elle été criminelle (Chiar dacă ar fi fost o criminală)

Franţa 2007

regia Jean Gabriel Pierot

 

Filmul a câştigat marele premiu al primei ediţii EXPIFF, Bucureşti 2010

 

de Gabriela Filippi

 

În „Eût-elle été criminelle” („Chiar dacă ar fi fost o criminală”), Jean Gabriel Pierot urmărește să impună, cu o precizie aproape mecanică, viziunea lui asupra unui eveniment din istoria Franței, anume batjocorirea publică în vara anului 1944 a femeilor condamnate pentru colaborarea cu soldații germani, în timpul ocupației. Filmul este constituit din imagini de arhivă, cărora le este suprapusă pe fondul sonor „Marseieza”, în diferite interpretări.

„Eût-elle été criminelle” este structurat, tematic și ca abordare, în două părți. Prima dintre acestea cuprinde imagini din timpul războiului, în care protagoniștii sunt bărbați, prezentați, în general, în grupuri mari: mărșăluind pe străzi, sau agitându-se pe front. Sunt arătate, de asemenea, avioanele care bombardează și orașele devastate. În această bucată de aproximativ trei minute, ceea ce reprezintă în jur de o treime din durata totală a filmului, este realizată o sinteză a celui de-al Doilea Război Mondial pe teritoriul Franței. Fragmentele de înregistrări, variate ca acțiuni prezentate, dar și ca formă, sunt accelerate, cu rolul de a recrea atmosfera covârșitoare și instabilă a războiului. Muzica din această parte a filmului vizează, de asemenea, afectul: „Marseieza” este oprită pe un singur acord, a cărui repetare continuă produce o stare angoasantă și dorința – aproape inconștientă – de reîntoarcere la melodia inițială. În contrast, cea de-a doua parte a filmului, desfășurată în ralanti, cuprinde înregistrări mai lungi ca durată și mai puțin numeroase, care cer reflecție amănunțită (ce trece, însă, tot prin filtrul emoției, acest efect de încetinire a ritmului imprimând acțiunii un aer melancolic). Din mulțimea de oameni adunați pe străzi se desprind figurile importante: femeile acuzate de colaboraționism, rase în cap, însemnate cu svastici, înjosite și puse să  defileze spre deliciul maselor. Astfel sluțite, devine greu de crezut că femeile acestea au putut fi atrăgătoare, că au avut – cu puțin timp în urmă – o aventură amoroasă, lucru pentru care se fac vinovate majoritatea lor. Felul în care ele primesc umilirea diferă: țin privirea în pământ, se feresc de cameră, plâng, sau adoptă un aer hotărât și o mască prin care nu transpare trăirea. Atitudinea uneia singure se deosebește complet, iar pe imaginea ei se și închide filmul; ea privește demn mulțimea și aparatul de filmat, cu un zâmbet subtil pe buze, părând astfel că-și asumă și nu regretă că a făcut lucrurile pentru care este acuzată.

Filmul lui Jean Gabriel Pierot comunică senzorial, printr-un sistem elaborat de artificii tehnice, drama unor oameni condamnați să ispășească erorile istoriei. Apelând la un discurs ce se constituie după modelul selectiv al fluxului memoriei, „Eût-elle été criminelle” este o analiză a dezumanizării și a iraționalității indivizilor puși în fața ororilor războiului.

 

(articol publicat in numarul al 8-lea al Film Menu / decembrie 2010)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s