My Son My Son What Have Ye Done

[Review] : My Son My Son What Have Ye Done

My Son, My Son, What Have Ye Done? (Fiul meu, fiul meu, ce ai făcut?)

 

SUA 2009

regia Werner Herzog

scenariu Herbert Golder, Werner Herzog

imagine Peter Zeitlinger

montaj Joe Bini, Omar Daher

costume Mikel Padilla

cu Michael Shannon, Willem Dafoe, Chloé Sevigny, Udo Kier

 

 

de Andrei Dobrescu

 

„Copilul nedorit”, cum numea Werner Herzog proiectul lui „My Son, My Son, What Have Ye Done?”, a ieșit în lume chinuit, ciudat și fără să provoace prea multă vâlvă. Cincisprezece ani au fost necesari pentru ca povestea descoperită de scenaristul lui, Herbert Golder, să intre în producție, sprijinită de David Lynch, unul dintre ultimii producători tentați să investească într-un cinema atât de bizar cum este cel al realizatorului de origine germană.

„My Son, My Son, What Have Ye Done?” a apărut într-un final ca un film întunecat, în care un polițist (William Hurt) încearcă să refacă drumul spre crimă și nebunie al lui Brad (Michael Shannon), care își omorâse mama cu o sabie.

De la început ne aflăm în aceeași Americă pe care Herzog ne-o înfătișează de câțiva ani încoace ca pe un tărâm bântuit de nebunie și personaje grotești. Există semne ale realității, schelete depărtate ale zgârie-norilor, o gară cu arhitectură futuristă, o autostradă, câteva mașini. Dar ele sunt doar semne care nu ne lasă să cădem într-un simbolism ieftin. De la uraganul Katrina la cazul Mark Yavorsky din care se inspiră filmul (la sfârșitul anilor ’70, un actor promițător își omora mama cu o sabie în timp ce repeta rolul lui Oreste), regizorul german preia subiecte din actualitate și le include într-o poveste care se reduce mereu la aceeași temă: studiu de caz asupra nebuniei.

Filmul polițist pare în ultimul timp genul preferat al lui Herzog, terenul lui de joacă. În „My Son, My Son, What Have Ye Done?” avem o ramă de policier, care începe cu doi detectivi chemați să investigheze o crimă. Continuă cu o casă înconjurată, negocieri cu criminalul și se termină cu eliberarea „ostaticilor” și arestarea celui din urmă. În rama aceasta, povestea se compune dintr-o serie de flashback-uri ale persoanelor apropiate de Brad, logodnica Ingrid (Chloé Sevigni) și regizorul Lee (Udo Kier), care încearcă să-i descrie detectivului cum  s-a ajuns la crimă.

Este o variație pe genul filmului polițist, în care știm autorul, dar nu cunoaștem motivul. Și, pînă la urmă, motivul în sine nici nu este interesant. Nici matricidul nu ne impresionează prea mult, pentru că tot ce vedem este o mogâldeață acoperită de un sac gălbui. Ele sunt doar pretexte. Ne aflăm în laboratorul unui maestru bătrân, unde tot ce își dorește el este permis și nu are nevoie de explicații. Herzog, anunțând de la început că suntem în mintea unui nebun, și-a întins de fapt o pânză pe care poate imprima orice, o pânză care îl eliberează de orice constrângeri.

Trecând prin experiențe mistice în Peru, crescători de struți maniaci, pitici, o sabie de samurai și o mamă drăgălașă și sinistră, Herzog reușește o secvență care ar fi putut să justifice întreg filmul, dar care se pierde în construcția lui barocă.

În secvența cu pricina, Brad îi promite o casă iubitei lui. Și, ca un puștan într-un magazin de jucării, nu vrea să înțeleagă că niciuna dintre casele pe care le vrea, nu sunt de vânzare. Continuă și continuă și camera se rotește lent 360 de grade în jurul lui, în timp ce Brad repetă din ce în ce mai ameninţător: „So what, so what, s-o w-h-a-t?” Și atunci, înțelegem că există ceva imprevizibil în băiatul ăsta, că emană pericol ca un pistol cu siguranța ridicată.

E un moment mult mai puternic decât toate repetițiile tragediei grecești, mult mai puternic decât testimonialele cunoscuților, decât povestea unchiului Ted care creștea cocoși monstruoși și turme de struți. E mai puternic chiar și decât tablourile vivante pe care le folosește regizorul și care nu fac decât să atragă atenția asupra lor, niște bizarerii prea simple, prea forțate. E un moment care se pierde pentru că nu există coerență în filmul lui Herzog, ci doar o înșiruire de întâmplări. Și nici extinderea bestiarului la struți și păsări flamingo nu aduce filmului decât imagini stranii, fără legătură sau continuitate cu celelalte.

Un lucru este sigur – filmul lui Herzog nu funcționează ca întreg. Nu a descoperit alchimia zănatică din „Bad Lieutenant”, care punea laolaltă aligatori, traficanți de droguri și polițiști, și unde lucrurile funcţionau, cu cât erau mai absurde. Nu funcționează pentru că îi lipsește un ingredient esențial: umorul. E prea încrâncenat, prea întunecos, prea scrâșnit. Herzog nu râde, face doar haz de polițiști obtuzi, de mame denaturate, de regizori prețioși, simulând nebunia pentru care îi taxează, de cele mai multe ori fără rost însă.

„My Son, My Son, What Have Ye Done?” poate fi o plăcere, atât timp cât spectatorii nu se așteaptă să găsească o poveste coerentă și se mulțumesc să se bucure de micile delicatese vizuale pe care le creează gratuit regizorul. Și dacă se bucură, o fac pentru că, mai mult ca sigur, nu s-au mai întâlnit cu așa ceva. Este ca și cum s-ar uita în ochii unui nebun – e fascinant, dar de neînţeles.

 

(articol publicat in numarul al 8-lea al Film Menu/decembrie 2010)

 

 

Alte review-uri Film Menu:

A Dangerous Method (SUA – Germania – Canada – Elveţia 2011, regie David Cronenberg)

Vénus noire (Franţa – Italia – Belgia 2010, regie Abdellatif Kechiche)

A l’origine (Franţa 2009, regie Xavier Giannoli)

Metrobranding (România 2010, regie Ana Vlad, Adi Voicu)

Go Get Some Rosemary (SUA – Franţa 2009, regie Ben şi Joshua Safdie)

 

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

Sondaj

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s