[Review] : Offside

Offside

 

regie Jafar Panahi

scenariu Jafar Panahi, Shadmehr Rastin

imagine Rami Agami, Mahmod Kalari

montaj Jafar Panahi

cu Sima Mobarak-Shahi, Shayesteh Irani


În data de 20 decembrie 2010, Jafar Panahi a fost condamnat la 6 ani de închisoare şi a primit o interdicţie de a regiza filme, a scrie scenarii, a acorda interviuri sau a părăsi Iranul până în anul 2030. Cineastul iranian a fost acuzat de „propagandă împotriva regimului” deoarece şi-a declarat public susţinerea pentru mişcarea verde de opoziţie.

Vom posta timp de 5 zile, în fiecare seară, pe blogul „Film Menu” câte un articol dedicat celor 5 lungmetraje realizate de Jafar Panahi până acum, deoarece, înainte de a fi fost nefericitul subiect mediatic al unor petiţii care încearcă să îi readucă libertatea, Panahi a fost unul din marii cineaşti ai lumii.

Sperăm ca eforturile unite ale tuturor susţinătorilor libertăţii de exprimare să ducă la eliberarea lui Jafar Panahi şi a tuturor celorlalţi artişti închişi din raţiuni politice în Iran.

Petiţie pentru eliberarea lui Jafar Panahi: http://www.ipetitions.com/petition/solidarite-jafar-panahi/

 

de Gabriela Filippi

 

Filmul a câştigat „Ursul de Argint” în cadrul ediţiei din 2006 a Festivalului de Film de la Berlin.

 

Timp de câțiva ani, imediat după Revoluția Islamică din 1979, a fost interzis ca în filmele iraniene să fie arătate prim-planuri de femei. O altă regulă, păstrată până azi, este constituită de faptul că actrițele nu se pot descoperi de voaluri atunci când se filmează scene de familie; din moment ce singurii bărbați care, în societate, le pot vedea capetele dezvelite sunt rude foarte apropiate, față de spectator, aceasta ar reprezenta o indecență. Poveștile de dragoste sau cele care descriau relațiile familiale ajungeau aproape imposibil de realizat, din cauza neverosimilității: era un artificiu prea evident ca femeia din film să poarte voalul și în scenele din casă, de față cu soțul și copiii ei. Era astfel suprimată orice nunță de intimitate, de diferență între raporturile cu necunoscuții, persoanele întâlnite pe stradă și apropiații. Din acest motiv, cineaștii s-au văzut nevoiți să înlăture personajele-femei din centrul poveștilor lor.

În „Offside”, regizorul Jafar Panahi alege să prezinte personaje feminine și le restituie acestora aspectul uman prin pasiunile și trăirile lor. Din această cauză, convenția impusă de el, cea realistă, are o justificare puternică. La un meci de fotbal important, din Cupa Mondială, disputat între echipele Iranului și cea a Bahrainului, în Teheran, mai multe tinere se deghizează în băieți pentru a putea pătrunde pe stadion, fiindu-le interzis accesul aici. Șase dintre ele sunt prinse de poliție și reținute într-un țarc improvizat în spatele tribunelor. Ele pot doar auzi manifestările publicului, cu ajutorul căruia încearcă să reconstituie mișcările de pe teren. Povestea este împinsă de două necunoscute puțin spectaculoase: va câștiga Iranul meciul? și ce se va întâmpla cu fetele la încheierea partidei, vor fi lăsate să plece la casele lor sau vor fi duse la secția de poliție? Importantă în filmul lui Panahi este analiza fiecărui moment, după un model asemănător documentarului observațional, în scenele în care fetele prind curaj în a-i înfrunta pe soldați, se tem, se bucură sau se enervează pentru acțiunile din teren. Atmosfera este migălos constituită, completând într-un mod armonios reacțiile spontane ale personajelor. Întreaga acțiune a filmului este cuprinsă în câteva ore, pe durata meciului și puțin înainte și după terminarea lui. După-amiaza însorită se transformă încet, acompaniată de aclamațiile ce vin în permanență dinspre stadion, în noapte.

Întreg filmul este conceput într-o notă tandră. Mai mult decât o condamnare a regimului politic din Iran, ce le privează pe femei de anumite drepturi și plăceri inocente, „Offside” chestionează pertinența acestor legi, fără a împinge concluzii evidente sau a indica vinovați. Apare, bineînțeles, absurd faptul că tinerele sunt nevoite să se îmbrace în haine largi, să-și ascundă pletele sub steagurile Iranului sau șepcuțe caraghioase și să adopte un mers băiețesc pentru a putea vedea partida de fotbal, dar regizorul alege să privească cu umor ingeniozitatea personajelor lui. Fiecare dintre fete a găsit, după pricepere, câte o costumație care să-i ascundă feminitatea și, de asemenea, fiecare dintre ele este foarte diferită de celelalte, ca aspect fizic și mod de reacție. Ceea ce le unește este pasiunea comună pentru fotbal și de aici se naște un sentiment frumos de solidaritate, de prietenie între niște persoane care abia s-au cunoscut. Însă nici personajele masculine nu sunt tratate în filmul lui Jafar Panahi cu mai puțină îngăduință. Într-o scenă de la începutul lui „Offside” , una dintre fete stă temătoare în scaunul microbuzului cu microbiști, care se îndreaptă spre stadion. Un tânăr îi intuiește identitatea și o deconspiră față de un alt băiat. Acesta îl îndeamnă să se prefacă că nu a observat și constată faptul că, după înfățișarea speriată a fetei, ea s-ar afla la prima încercare de a pătrunde pe stadion, indicând apoi două „profesioniste” care agită cu îndrăzneală steagul Iranului de la fereastra unui alt microbuz. Nici soldații însărcinați cu supravegherea tinerelor nu sunt mai puțin umani; unul dintre ei își exprimă dorința de a fi acasă, în provincie, să-și ajute mama, în loc sa stea să le păzească pe fete. Pare că toată lumea ar fi de acord să le lăse pe fete să privească prin poarta stadionului meciul, dacă nu s-ar teme de superiorii lor. Atunci când fetele îi întreabă cu reproș de ce nu sunt lăsate în tribune, ei dau răspunsul oficial, cum că pe stadion bărbații înjură și nu s-ar cădea ca femeile să audă asemenea lucruri, însă nici ei nu par convinși de răspunsul lor. În ciuda contradicțiilor și a nedreptăților din societatea iraniană, semnalate și în „Offside”, filmul lui Jafar Panahi vorbește despre patrotism, sentimentul ce leagă aproape inexplicabil indivizii de aceeași naționalitate în cazul unor evenimente precum meciurile de fotbal, exprimând încă o dată preocuparea și dragostea cineastului pentru poporul său.

 

Alte articole despre Jafar Panahi pe blog:

Balonul alb, Oglinda, Aur roşu aprins, Cercul

 

Acţiuni Film Menu:

Cineclub Film Menu

Sondaj

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s