The Woman in the Window

[Cineclub Film Menu] : The Woman in the Window

The Woman in the Window (Femeia din vitrină)

 

SUA 1944

regie Fritz Lang

scenariu Nunnally Johnson

imagine Milton R. Krasner

cu Edward G. Robinson, Joan Bennett


Filmul „The Woman in the Window” („Femeia din vitrină”) din 1944 al lui Fritz Lang rulează miercuri 19 ianuarie de la orele 19.30 (versiune engleză fără subtitluri) la Cinemateca Union din Bucureşti în cadrul Cineclubului Film Menu.

 

de Irina Trocan

 

Aș putea ȋncerca să vă conving să vedeți „The Woman in the Window” de Fritz Lang spunȃndu-vă că e un film noir regizat de unul dintre părinții filmului noir; are un statut special ȋn istoria cinematografului.

Mai precis: Fritz Lang se numără printre reprezentanții expresionismului german, ale căror filme din anii `20 și `30 au inovat limbajul cinematografic (au adus soluții noi ȋn materie de decoruri, tehnici de iluminare, joc actoricesc, etc.), iar influența lor s-a extins pȃnă la Hollywood, unde tocmai se cristalizau principalele genuri de film. Filmul noir adoptă o parte din aceste inovații expresioniste (atmosfera sumbră din noir-uri amintește de atmosfera sumbră din filmele germane), dar le pune ȋn slujba unor formule dramaturgice proprii care, la urma urmei, nu sunt prea diverse; mai orice noir conține o crimă (sau mai multe), un detectiv și o femeie fatală, și mai orice noir are ȋn centru un mister care va fi dezlegat pȃnă la sfȃrșit (deși, ȋn multe cazuri, spectatorilor li se dă cheia misterului ȋncă de la ȋnceput – numai detectivul e lăsat să se descurce singur).

Ȋnsă e interesant de observat cum, din ingredientele astea sărăcăcioase, marii cineaști angajați la Hollywood ȋn anii `40 reușeau să facă filme personale. „Double Indemnity” (1944) al lui Billy Wilder, „The Big Sleep” (1946) al lui Howard Hawks și „The Woman in the Window” (1944) de Fritz Lang sunt, toate, noir-uri reprezentative, dar fiecare seamănă mai mult cu celelalte filme ale autorului său decȃt seamănă cu celelalte noir-uri pe care le-am amintit. Oricȃt de solidă ar fi intriga din „Double Indemnity”, rămȃne destul loc să iasă la iveală psihologia protagonistului –inconfundabil, un personaj conceput de Billy Wilder- și trecutul ȋntunecat al femeii fatale. Ȋn „The Big Sleep”, dimpotrivă, trecutul protagoniștilor rămȃne ȋn ceață, intriga n-au putut-o descȃlci nici realizatorii, și rezolvarea misterului o veți uita imediat – veți ține minte, ȋn schimb, ușurința cu care personajul lui Humphrey Bogart iese din orice situație dificilă și viteza cu care nimerește ȋntr-alta.

„The Woman in the Window” e la capătul opus: scenariul a fost curățat de tot ce ar putea ȋncetini derularea evenimentelor. De ȋndată ce protagonistul (Edward G. Robinson) ȋntȃlnește o femeie atrăgătoare (Joan Bennett) și cedează tentației de a rămȃne să bea ceva după ce o conduce acasă, soarta lui e hotărȃtă: academicianul demn de stimă va deveni foarte repede un criminal care se ascunde de poliție.

Nimic nu e dezvoltat mai mult decȃt o cere intriga. La ȋnceputul filmului, profesorul se autoanalizează (și atunci, ȋn termeni destul de simpli), observȃnd că respectabilitatea lui ȋncepe să semene cu rigiditatea, dar că preferă, totuși, să nu profite de plecarea soției lui ca să-și abandoneze obiceiurile – doar că autoanaliza lui nu are scopul de a da mai multă greutate personajului (cum se ȋntȃmplă la Billy Wilder) și nici nu e interesantă ȋn sine (cum sunt replicile lui Bogart din „The Big Sleep”); e acolo ca să pregătească intrarea ȋn scenă a femeii fatale. Mai departe, ȋntȃmplările nefericite se succed neȋntrerupt: femeia primește o vizită din partea amantului gelos, pe care profesorul e nevoit să-l omoare ȋn legitimă apărare; victima se dovedește a fi un cunoscut al unui procuror general care, printr-o stranie coincidență, e cel mai bun prieten al profesorului și ȋl ține la curent cu desfășurarea anchetei; dovezile sunt numeroase, pentru că locul de pe marginea șoselei unde profesorul se descotorosește de cadavru pare să păstreze urmele vinovatului mai bine decȃt le-ar păstra solul selenar. Trebuie spus că, pentru un film care vrea să arate decăderea inexorabilă a unui om respectabil, „The Woman in the Window” apelează la niște resorturi scenaristice destul de ruginite.

Dar dacă ȋncerc să vă conving că merită să vedeți „The Woman in the Window”, e pentru că filmul lui Fritz Lang e mult mai interesant de urmărit decȃt de povestit. Tocmai pentru că intriga e atȃt de subțire și, practic, filmul e de la un capăt la altul un exercițiu de suspans, e nevoie de tot talentul regizoral al lui Fritz Lang să-l pună ȋn scenă, și e nevoie de talentul actoricesc al lui Edward G. Robinson să scoată din ȋngrijorare destule nuanțe ȋncȃt rolul lui să nu devină monoton. Din fericire, și regizorul, și actorul, sunt suficient de creativi.

 

Acţiuni Film Menu:

Cineclub Film Menu

Sondaj

 

3 thoughts on “[Cineclub Film Menu] : The Woman in the Window

  1. The Woman in the Window (1944), alaturi de alte filme precum Clash by Night, House by the River si Journey to the Lost City, face parte din perioada productiilor slabe sub aspect artistic al celui care ramane in istoria cinematografiei de peste o suta de ani pentru M (1931), Metropolis si incursiunile expresoniste in mitologia scandinava – Inelul Nibelungilor, mai cu seama). De mentionat aici si seria dr. Mabuse, plus un Harakiri din 1919 aproape uitat. Recomandarea venita din partea cineclubului este „neagra”, nefericita. Si nici macar nu am zis „noir”!

  2. Pe de alta parte, „The Woman in the Window” (ca, de altfel, „Scarlet Street”, facut un an mai tarziu, tot cu Edward G. Robinson si Joan Bennett) i-a impresionat pe criticii auteuristi de la Cahiers du Cinéma – spre deosebire de alte filme care se produceau pe banda rulanta la Hollywood in vremea lui, e, in mod clar, un film in care se distinge semnatura regizorului.
    Cred ca merita discutat macar din acest motiv; nu stiu daca ar fi preferabil ca toate propunerile cineclubului sa fie capodopere unanim recunoscute, pe care nu ne ramane decat sa le privim contemplativ.

  3. Intr-adevar, auteur-ii de la Cahiers de Cinema aveau propria scala valorica in acea inertie nebuna de a vedea filme bune si filme de plan secund. In definitiv, acesta este rostul criticii: sa „mestece” si „noir”, si variate genuri filmice de peste tot. In alta ordine de idei, Nouvelle Vague-ul insasi (vasazica, miscarea) este supusa calificativelor majore si minore ( de la 10 pana la un 4 repetent, ca sa nu mai zic ca in unele cazuri merita un „zero de conduite). Sunt complet de acord ca nu trebuie alergat dupa capodopere, mai ales cand acestea din urma sunt putine si greu de reperat chiar de catre cei care descopera cum se fac filmele, as zice ca „joaca”, in loc sa se maturizeze artistic.

    Mai am o speranta totusi: cineclubul sa lase deoparte indexul filmelor vazute de toti liderii Nouvelle Vague, titluri care abundau in paginile revistei, interviuri si printre sticle de bautura pe fond muzical de sansoneta, ca in schimb sa descopere filme de retinut dupa titlu si poveste. Si nu trebuie sa fie neaparat o capo d’opera. Gusturile nu se discuta, dar merita sa intre in discutie. Sa visezi in Romania lui 2011 dupa NV-ul din anii ’50 e frumos si poetic, dar un pic de realism autohton, local, nu face rau nimanui. Si pentru a face o mica divagatie deloc neintamplatoare, personal cred ca Greenaway nu este just in afirmatia conform careia „cinematograful a murit”! Mai degraba e vorba de gusturi, de alegerile in locul altora, de optiunile unui numar restrans in detrimentul publicului care e nevoit sa raspune de pe scaune ca niste scolari docili. Le pere Truffaut nu ar fi prea mandru de acest comportament nelegitim.

    In continuare, contemplarea ca act intelectual este un risc, sa stii, nu e doar simpla vizionare cu ochii absorbiti de panza. Prejudecata nu este un cuvant de lauda nici pentru cuvantul insusi, nici pentru aceia care o practica sub aparenta atitudinii conciliatoare, pacificatoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s