Cineclub Inainte de sfarsitul noptii

[Cineclub Film Menu]: Kým sa skoncí táto noc

Kým sa skoncí táto noc

Înainte de sfârșitul nopții

Cehoslovacia, 1966

regie: Peter Solan

scenariu: Peter Solan, Tibor Vichta

imagine: Vincent Rosinec

montaj: Maximilián Remen

distribuție: Stano Danciak, Marián Labuda, Jana Gýrová

 

Cineclub Inainte de sfarsitul noptii

 

de Teodora Lascu

 

Motivul pentru care mulți dintre noi n-am ști să recomandăm filmele lui Peter Solan ca exemple aparținând Noulul Val Cehoslovac (așa cum am proceda mai degrabă cu operele lui Milos Forman, Jirí Menzel sau ale Verei Chytilová) stă, probabil, în faptul că Solan a refuzat de la bun început să se conformeze încastrărilor impuse de regimul comunist din Cehoslovacia anilor ’50. Debutul său în lungmetraj, „Čert nespí” („Diavolul nu doarme”) din 1956, a sugerat o traiectorie în film care, pesemne, urma să se sustragă de la ratificarea neechivocă a Comunismului. Prin urmare, nu i s-a mai permis să realizeze decât un singur proiect în anii ’50, și anume „Muž, ktorý sa nevrátil” („Omul care nu s-a mai întors”, 1959), de altfel primul film polițist slovac. Anul 1963, în schimb, marchează aderearea Slovaciei la Noul Val, la care Solan contribuie cu filmul „Boxer a smrt” („Boxeurul”), despre un prizonier dintr-un lagăr de concentrare nazist care încearcă să evadeze și este prins. În timp ce acesta își așteaptă execuția, comandantul, un fost luptător de box, descoperă că deținutul este un amator al boxului și îi ordonează să se antreneze, toate desfășurându-se pe fundalul unui cer împânzit de fumul care se înalță deasupra crematoriilor.

„Înainte de sfârșitul nopții” se derulează aproape în întregime în interiorul unui club de noapte la modă dintr-o stațiune muntoasă a Slovaciei și urmărește interacțiunile dintre o serie de personaje, clienți sau angajați ai localului, care de-a lungul a câteva ore – după cum sugerează și titlul -, dansează, beau, flirtează sau intră în conflict. Relațiile dintre personaje și poveștile lor sunt asamblate din frânturi de conversații, gesturi și expresii, surprinse parcă întâmplător, și compun o imagine în mozaic a societății slovace a epocii, construită cu umor, ironie și candoare. Doi tineri instalatori, Kvetinka (Stano Danciak), răsfățat de atenția feminină și prietenul lui bondoc și stângaci, Milos (Jitka Zelenohorská) cunosc două tinere venite în vacanță. Baláz (Július Pántik), un individ neobișnuit de generos, își petrece întreaga seară oferind licori scumpe celorlalți clienți și insistă că își dorește să îmbete pe toată lumea, iar un cuplu în vârstă preferă să își petreacă timpul aici, decât la nunta propriului lor fiu.

Pe măsură ce orele înaintează, relațiile dintre ei se intersectează și se complică, în vreme ce camera urmărește fluid traseele fiecăruia dintre personaje, astfel încât poveștile lor individuale se întregesc pe parcursul a câteva episoade succinte, în care li se dă dreptul la cuvânt. Spre exemplu, cele două fete, despre care am fi tentați să credem la început că au posibilități materiale substanțiale (sunt foarte cochete, elegante și par să nu aibă rezerve legate de cheltuieli), sunt de fapt secretare într-un birou și își chivernisesc banii câștigați tocmai pentru a-și îngădui, o dată pe an, un răsfăț de o săptămână în care să nu fie nevoite să-și facă griji. La fel, scenariul inserează chiar la început, în timpul dialogului dintre cei doi tineri prieteni, un mic amănunt aparent premonitoriu – Kvetinka pare să creadă că cineva urmează să moară în aceeași seară; departe de a îndeplini vreo condiție a genului polițist, filmul se joacă totuși în mod constant cu așteptările și curiozitățile spectatorului: până în momentele de final ale filmului nu ni se dezvăluie motivele pentru care Baláz cheltuiește sume frumușele pe băuturi, deși ni se dă de înțeles că nu e tocmai un lucru obișnuit – camera observă o serie de priviri iscoditoare și comentarii șoptite la adresa acestui mister. Alături de Milos, am fi îndreptățiți să speculăm că Baláz s-ar putea să sufere de o boală letală care ar putea să-l răpună în cursul acestei nopți, îndeplinind astfel profeția făcută la început și că aceasta ar putea să fie cauza din spatele beției lui.

În conformitate cu tradiția Noului Val Cehoslovac, Solan își compune în mare parte distribuția din actori neprofesioniști, îngăduie un scenariu improvizat cu generozitate și plantează câteva camere strategic în locație, astfel încât actorii și figuranții nu puteau fi întotdeanua convinși dacă sunt sau nu filmați. Astfel, „Înainte de sfârșitul nopții” devine un film remarcabil de fluid, savurând și profitând din plin de ebrietatea personajelor lui și reușind, cu naturalețe, să își treacă publicul prin toată gama de emoții umane, de la veselie și entuziasm, până la frustrare, stânjeneală și tragedie.

 

Alte filme prezentate la Cineclub:

Bellissima (Italia, 1952, regia Roberto Rossellini)

Die Büchse der Pandora (Germania 1929, regia Georg Wilhelm Pabst)

Valerie a týden divu (Cehoslovacia 1970, regia Jaromil Jireš)

Nighthawks (Marea Britanie 1978, regia Ron Peck)

Central Bazaar (Marea Britanie 1976, regia Stephen Dwoskin)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s