greenberg_2010_1

[Review] : Greenberg

Greenberg

 

SUA 2010

regie: Noah Baumbach

scenariu: Noah Baumbach, Jennifer Jason Leigh

imagine: Harris Savides

montaj: Tim Streeto

muzică: James Murphy

cu: Ben Stiller, Greta Gerwig, Jennifer Jason Leigh

 


 

de Cristina Bîlea

 

„Oamenii răniţi rănesc oameni” îi spune Florence lui Roger Greenberg, în cel mai recent film al lui Noah Baumbach (cunoscut pentru „The Squid and the Whale” („Câinele şi pisica”, 2005) „Margot at the Wedding” (Margot la nuntă, 2007) sau pentru colaborările cu Wes Anderson la scenariile  „The Life Aquatic with Steve Zissou” („Steve Zissou: cel mai tare de pe mare”, 2004) sau „Fantastic Mister Fox” (2009)). Ideea exprimată mai sus guvernează de fapt toate filmele lui Noah Baumbach: personajele lui sunt auto-distructive, adevărate bombe cu ceas ce ameninţă în orice clipă să explodeze, spulberând echilibrul anemic al lumii în care trăiesc. Conflictele ce izbucnesc sunt mici descărcări ale acestor energii copleşitoare şi nu par niciodată a le dezamorsa într-o măsură care să-i ofere spectatorului un moment de respiro. Filmele lui Noah Baumbach sunt comedii. Nu şi pentru fanii obişnuiţi ai lui Jack Black sau Ben Stiller veniţi să-şi vadă eroii în acţiune, dar sunt totuşi comedii. Nu lipsesc, de altfel, nici situaţiile ridicole caracteristice filmelor de gen: Jack Black luptându-se cu un tufiş, Ben Stiller dându-se în spectacol la o petrecere, Jack Black fugind mâncând pământul de tatăl furios al minorei cu care se sărutase, dar momentele au o cu totul altă încărcătură în contextul în care apar, sunt comice într-un mod adânc, amar. Baumbach desaturează comediile americane şi plantează în locul personajelor obişnuite caractere foarte complexe, minuţios construite, care par a se sufoca în propriile existenţe. Efectele sunt asemănătoare preparării unei reţete obişnuite cu ingrediente inedite: unora li se pare interesant, alţii nu pot înghiţi.

„Greenberg” este un love story neconvenţional ce urmăreşte povestea lui Roger Greenberg, un bărbat acru, în vârstă de 41 de ani. Greenberg se mută temporar de la New York la Los Angeles, în casa fratelui său plecat în vacanţă. Aici o va cunoaşte pe Florence, asistenta personală a familiei. Relaţia lor debutează ca o relaţie de conjunctură, Roger fiind nevoit să apeleze la ajutorul lui Florence pentru a avea grija de câinele familiei, Mahler. Totuşi, din momentul în care  se cunosc, el îi pune să asculte una din melodiile lui preferate, de care Florence nu este prea impresionată. Poate părea puţin, dar pentru felul în care este construit personajul lui Roger Greenberg, acesta este un gest de mare deschidere emoţională. Backstory-ul ni se revelează treptat pe măsură ce îi observăm comportamentul nesuferit. Pe scurt, Greenberg a făcut parte în tinereţe dintr-o trupă rock şi a refuzat la un moment dat singura ofertă din partea unei case de discuri, ceea ce a dus la destrămarea grupului. De aici, viaţa lui a mers pe o pantă descendentă până la momentul povestirii, care îl găseşte pe Roger în postura de tâmplar fără proiecte de viitor, proaspăt ieşit dintr-un spital de psihiatrie. Planul lui este să nu facă nimic pentru o vreme. Îşi ocupă timpul redactând scrisori de reclamaţii şi recomandări către diferite companii cu care ia contact (o linie aeriană, Starbucks, etc.) şi complicând vieţile lui Ivan, prietenul său din tinereţe, şi pe a lui Florence, noua sa cunoştinţă.

Greenberg este atât de preocupat de ceea ce merge greşit în lume (scaunul din avion nu se dă pe spate, legile din New York sunt prea permisive cu claxonatul, Florence povesteşte întâmplări lipsite de sens) încât nu observă putreziciunea propriei vieţi. Mai bine spus, preferă să se concentreze pe ceea ce se întâmplă în afară. Şi subminează cu încrâncenare ceea ce ar putea fi un nou început în viaţa lui, relaţia cu Florence, printr-un fel de hărţuire sentimentală. Îi dă de înţeles că o place şi mai apoi se retrage în carapacea lui, atacând-o printr-o critică virulentă. Roger nu face toate acestea cu intenţia de a o răni, dar nici nu se poate spune că este nevinovat. Comportamentul lui este rezultatul alegerilor greşite pe care le-a făcut în viaţă şi ai demonilor săi interiori pe care îi hrăneşte cu dragoste. Acest tip de sadism îndreptat către persoanele mai vulnerabile poate fi întâlnit în aproape toate filmele lui Noah Baumbach şi nu îi cruţă nici pe copii. Părinţii din filmografia lui, cu toate că nu se poate spune că sunt denaturaţi, recurg de multe ori la acestă formă de agresiune psihică, cel mai adesea în mod nejustificat (de exemplu, Margot, din „Margot la nuntă”, îi spune fiului său că ceilalţi îl consideră leneş şi incapabil, din motive numai de ea ştiute).

În ciuda faptului că şi Florence este derutată şi a pierdut controlul asupra propriei vieţi, ea rezistă surprinzător de bine la atacurile lui Roger. Se ridică în picioare după fiecare rundă şi este pregătită să încaseze din nou. Nici ea nu are mare lucru de pierdut şi se lasă în voia destinului. Iar această rezistenţă îi va fi răsplătită.

Finalul, în stilul caracteristic al lui Noah Baumbach, este de o mare delicateţe. Regizat foarte subtil, el aduce doar o schimbare infimă în comportamentul lui Greenberg. Acesta din urmă nu îi spune lui Florence că o iubeşte şi că nu poate trăi fără ea. Îi trimite doar un mesaj în care îi spune că o place şi o lasă să asculte mesajul. Atât. Dar când muntele de încrâncenare se clatină puţin şi lasă să îl străbată o rază de lumină, gestul poartă în el un optimism molipsitor.

 

(articol publicat in numarul al 9-lea al Film Menu / februarie 2011)

 

Alte review-uri Film Menu:

Demain on demenage (Franța, Belgia 2004, r. Chantal Akerman)

The Interview Project (SUA 2009, produs de David Lynch)

Sedmikrasky (Cehia 1966, r. Vera Chytilova)

 

Acţiuni Film Menu:

Cineclub Film Menu

Sondaj

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s