[Cineclub Film Menu] : Five Easy Pieces

Five Easy Pieces

 

SUA 1970

regie Bob Rafelson

scenariu Carole Eastman

imagine Laszlo Kovacs

montaj Christopher Holmes, Gerald Shepard

sunet Charles T. Knight

cu Jack Nicholson, Karen Black, Billy Green Bush

 


Filmul „Five Easy Pieces” din 1970 al lui Bob Rafelson rulează miercuri 16 martie de la orele 19.30 (versiune engleză fără subtitluri) la Cinemateca Union din Bucureşti în cadrul Cineclubului Film Menu.

 

de Irina Trocan

 

“Five Easy Pieces” (regia Bob Rafelson, scenariul Carole Eastman) e o raritate: un film făcut la Hollywood ȋn care protagonistul n-are niciun scop, și, deci, problemele lui n-au nicio rezolvare; ȋn care clasa muncitoare are limitările ei, clasa de mijloc are defectele ei, arta nu e ȋnălțătoare și dragostea nu salvează niciun suflet; iar acțiunile protagonistului nu sunt ȋn mod evident bune sau rele – ȋși vede de treaba lui fără să-i pese de fericirea altora (ceea ce, ȋntr-un film convențional, l-ar clasifica drept un egoist nemernic), dar oricum nu pare să fie nevoie de el nicăieri.

Sigur, filmele nonconformiste făcute la Hollywood nu erau o raritate ȋn 1970, cȃnd războiul din Vietnam părea să nu se mai termine, Woodstock tocmai trecuse și ciocnirile dintre studenții protestatari și autorități se ȋntețeau; moralul colectiv suferise prea multe lovituri ca americanii să mai creadă ȋn guvern sau ȋn finaluri fericite. Mai mult, ȋn cazul ȋn care climatul politic n-ar fi fost suficient să ȋnduplece șefii studiourilor – știți deja cȃt de puțin deschiși la schimbări erau -, au primit un semnal clar cȃnd „Easy Rider” – un fel de videoclip de lungmetraj care celebra contracultura, ȋn care motocicliștii luau locul eroilor patriarhali din westernuri – s-a dovedit un succes comercial neașteptat.

Ȋnsă, chiar ȋntr-un asemenea context, „Five Easy Pieces” rămȃne un film neobișnuit – rareori se ȋntȃmplă să-și propună cineva să facă altceva decȃt ce s-a tot făcut, și rezultatul să fie un film matur. Personajul lui Jack Nicholson, Robert Eroica Dupea – zis Bobby -, lucrează pe o platformă petrolieră, deși ar fi putut să devină pianist (și-a abandonat talentul, după ce „s-a gȃndit bine ȋnainte”); locuiește cu o chelneriță (Karen Black) pe care o disprețuiește, dar, cȃnd trebuie să plece la drum să-și viziteze familia, se hotărăște să o cheme și pe ea (ca, mai tȃrziu, să-i spună să-l aștepte la un motel din apropiere); ȋl dezgustă discuțiile despre „viața ȋmplinită”, dar ȋl privește de sus pe un coleg care locuiește ȋntr-o rulotă.

Dacă, ȋn western-urile clasice, protagonistului i se atribuie un camarad –ca, prin dezacordurile dintre cei doi, să iasă la suprafață Conflictul de Valori-, ȋn „Five Easy Pieces”, Bobby Dupea e un personaj destul de complicat ca să reiasă tot ce trebuie din conflictele lui cu sine ȋnsuși. La ȋnceputul filmului, pare acomodat –ba chiar plictisit- de stilul de viață al unui muncitor petrolier din California, iar cȃnd se ȋntoarce ȋn familie, ȋntre muzicieni, pare la fel de plictisit de tot ce găsește acolo. Filmul are meritul de a-l prezenta pe Bobby ca inadaptat ȋnnăscut fără să-i generalizeze problema: alții ca el –la fel de lipsiți de ambiții, sau la fel de lucizi, sau de prost apreciați– par să fie mai liniștiți; și mai există cȃțiva care sunt atȃt de agitați, ȋncȃt nici el nu-i ȋnțelege.

Ȋn primul lui rol principal, Jack Nicholson are misiunea grea să interpreteze un personaj –carismatic, sarcastic, agresiv, blazat, ezitant- care nu are o evoluție liniară, pe care un spectator nu l-ar putea cunoaște decȃt urmărindu-l atent. Pe cȃt e de riguros „Five Easy Pieces”, pe atȃt e de imprevizibil – trece brusc de la un moment la altul, de la o secvență rotundă și memorabilă la alta, sare de la problemele lui Bobby la nevrozele celor din jurul lui. Pȃnă la sfȃrșitul filmului, vă veți convinge că nimic nu-l poate mulțumi pe Bobby Dupea – doar i se pune la dispoziție un inventar complet. Un road movie cu un protagonist ca el nu poate fi o experiență odihnitoare, dar gȃndiți-vă cȃt de stimulantă poate fi – dacă o scenă e destul de bună să-i trezească interesul lui Robert Eroica Dupea, cu siguranță e o scenă antologică.

 

 

Alte filme prezentate în cadrul Cineclubului Film Menu:

Portrait of Jason, SUA 1967, (r. Shirley Clarke)

Die Ehe der Maria Braun, Germania de Vest 1979, (r. Rainer Werner Fassbinder)

The Woman in the Window, SUA 1944 (r. Fritz Lang)

 

Acţiuni Film Menu:

Cineclub Film Menu

Sondaj

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s