[Review] : Winter’s Bone

Winter’s Bone

 

SUA 2010

regie Debra Granik

scenariu Debra Granik, Anne Rosellini

după un roman de David Woodrell

imagine Michael McDonough

montaj Alfonso Gonçalves

sunet Damian Volpe

muzică Dickon Hinchliffe

cu Jennifer Lawrence, Isaiah Stone, John Hawkes

 

 

de Andrei Dobrescu

 

Dacă vrei să trăiești, trebuie să-ți ții gura! Este prima regulă pe care o învață Ree Dolly (Jeniffer Lawrence) în „Winter’s Bone”, cel de-al doilea film al regizoarei Debra Granick inspirat din romanele lui David Woodrell, care și-a adjudecat deja două premii importante la Sundance în 2010.

O altă Americă ne este arătată în decursul filmului, o regiune săracă din Munții Orzak, o zonă atât de pitorească încât criticii americani mărturiseau că nu au mai văzut-o niciodată pe ecran. Principala industrie pare să fie aici fabricarea de amfetamine și toți localnicii sunt într-o oarecare măsură implicați în trafic.

O lege a tăcerii guvernează așezările disparate din munți. Și tocmai legea asta trebuie să o încalce Ree în ziua în care șeriful o anunță că dacă tatăl ei, Jessup, arestat pentru producere de amfetamine, nu se prezintă la proces, va pierde în decurs de o săptămână casa și pădurea, în virtutea cauțiunii stabilite de Statul Missouri. O încalcă pentru că, din acel moment, fata de 17 ani începe să pună întrebări.

Un film country-noir, cum își considera Woorell subiectele într-o încercare disperată de a le feri de eticheta de cărți polițiste, „Winter’s Bone” creează suspans prin antiteză. Toate întâmplările care ne sunt înfățișate sunt atât de tensionate, personajele atât de întunecate și imprevizibile încât orice acțiune pe care o întreprinde Ree pare că-i pune viața în pericol, orice invitație în mașină pare un preambul la o execuție sumară.

Dacă performanța lui Jeniffer Lawrence a generat doar aprecieri pozitive, filmul nu a fost mereu bine primit. Dintre lucrurile care cred că au provocat critici negative, poate cea mai importantă este alegerea regizoarei de a ține discursul narativ la timpul prezent. Nu există flash-back-uri, evenimente simultane sau momente anticipate. Orice decuplare de la prezent este înlăturată. Suntem în fiecare moment al filmului alături de eroina principală. Mai mult, întreaga poveste se desfășoară în cadrul unei comunități. Este o afacere care se rezolvă între rudele de sânge. Filmul se restrânge astfel până când ajunge un conflict în mijlocul unei mari familii dezaxate, cu timpul de explozie plasat la sfârșitul unei săptămâni.

În această desfășurare, back-story-ul este de multe ori ambiguu, sugerat din frânturi de discuție și obiecte de familie. Legăturile nu sunt clare, motivațiile nu sunt accentuate și chiar dacă ritmul nu este unul foarte bine dozat – nici n-ar putea fi astfel în momentul în care alege să urmărească un singur personaj -, filmul merită văzut.

Există și două momente care ar fi putut să lipsească din film. Primul este visul eroinei, o derulare de imagini alb-negru cu veverițe și păduri arzând care este atât de strident, încât lasă efectiv o gaură imensă în derularea poveștii, o făcătură, un organ aritificial ce are doar rol decorativ. Al doilea  este momentul în care Ree încearcă să se înroleze în armată sperând să primească 40.000 de dolari și să acopere astfel valoarea cauțiunii. Dacă în restul filmului actorii neprofesioniști se integrează în distribuție, aici apare singura problemă. Ofițerul de recrutare, care îi predică eroinei despre cât de curajoasă este rămânând acasă este mai speriat decât adolescenta pe care o interoghează. Înghițind în sec și recitând niște bucăți de text, pare mai degrabă un actor aspirant la o probă de casting pe care știe ca nu o va câștiga.

În restul filmului, personajele din „Winter’s Bone” sunt niște apariții violente și imprevizibile. Cei care se perindă printre rulote si cabane formează o lume brutală care nu acordă prezumții de nevinovăție și pentru care răzbunarea este doar un alt amestec de chimicale de care toți sunt dependenți.

Dintre ei, de departe, se detașează Teardrop (John Hawkes), unchiul lui Ree. Dependent de amfetamină, cu un x tatuat discret sub ochiul stâng, este cunoscut de toată lumea ca un om de care e mai bine să-ți fie frică. Când jeep-ul argintiu se pierde pe drum, în secvența finală, înțelegi că este ultima oară când copiii îl vor mai vedea. Fără explicații, fără comentarii. „Știu cine a făcut-o”. Și pentru că numele ucigașului nu este important pentru eroină, nici noi nu-l aflăm. Știm doar că răzbunarea va fi dusă mai departe.

„Winter’s Bone” nu este o poveste moralistă despre oameni săraci. Filmul  reușește să țină un discurs aproape antropologic despre determinare și supraviețuire într-un mediu în care valorile sunt alterate.

 

(articol publicat in numarul al 9-lea al Film Menu / februarie 2011)

 

Alte review-uri Film Menu:

The King’s Speech (Marea Britanie, Australia, SUA 2010, r. Tom Hooper)

Black Swan (SUA 2010, regie Darren Aronofsky)

Taking Woodstock (SUA 2009, r. Ang Lee)

The Social Network (SUA 2010, regie David Fincher)

 

Acţiuni Film Menu:

Cineclub Film Menu

Sondaj

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s