[Cineclub Film Menu] : La joven

La joven (Fecioara)

 

Mexic – SUA 1960

regie Luis Bunuel

scenariu Luis Bunuel, Hugo Butler

imagine Gabriel Figueroa

montaj Carlos Savage

sunet James L. Fields

cu Zachary Scott, Bernie Hamilton

 

 

Filmul „La joven” din 1960 al lui Luis Bunuel rulează miercuri 11 mai de la orele 19.30 (versiune originală cu subtitluri română) la Cinemateca Union din Bucureşti în cadrul Cineclubului Film Menu.

 

 

de Irina Trocan

 

Ȋn primele cȃteva minute din „La joven”, ne sunt prezentați: un negru care scapă de urmăritori ȋntr-o barcă și eșuează pe malul unei rezervații de vȃnat, undeva ȋn sudul Statelor Unite; un angajat alcoolic al rezervației, mort de puțină vreme; nepoata preadolescentă a răposatului, care se maturizează fizic fără să conștientizeze; și paznicul rezervației, bărbatul de vȃrstă mijlocie care preia tutela fetei, și care e mult mai receptiv la semnalele dezvoltării ei. Așa cum sugerează locul acțiunii și tipologiile personajelor, intriga implică rasism, pedofilie și ȋnapoiere crasă, dar, cu toate astea, e unul din cele mai blȃnde filme ale lui Luis Buñuel, cel puțin pȃnă ȋn ultima parte a carierei.

Traver, fugarul (Bernie Hamilton), și Miller, sudistul (Zachary Scott), se ȋnfruntă constant – pentru că le e greu să ȋmpartă aceeași locuință (deși lui Traver ȋi convine să se ascundă pe insulă, iar lui Miller ȋi convine să ocupe Traver camera fetei, ca Evvie să se mute ȋntr-a lui), și pentru că rivalizează la atenția fetei, și, mai ales, pentru că moștenesc prejudecăți rasiale mai vechi decȃt ei. Destulă vreme după ce relațiile dintre Miller și Evvie se complică, Miller află de ce se ascunde Traver – e acuzat pe nedrept că a violat o femeie albă-, și vestea ȋi incită spiritul justițiar, dar nu pare să sesizeze paradoxul. Trebuie spus că Miller nu e agresorul pervertit din alte filme – din contră, el doar ȋși urmează inconștient natura -, nici Evvie nu e victima convențională – abuzul o sperie, dar n-o traumatizează; e vulnerabilă pentru că e inocentă, e imună din același motiv.

Buñuel a făcut „La joven” ȋn 1960, la un deceniu după „Los Olvidados” – filmul său despre puștii săraci din Mexic care prădează victime și mai năpăstuite decȃt ei-, și cu un an ȋnainte de „Viridiana” –despre o călugăriță tȃnără care descoperă obtuzitatea ideilor creștine. Din „La joven” lipsesc ferocitatea primului film și gag-urile cinice din cel de-al doilea. Lipsește și libertatea stilistică pe care autorul a a ajuns să o stăpȃnească ȋn filmele tȃrzii ca „Belle de Jour” (1967) sau „Le charme discret de la bourgeoisie” (1972). Ȋnsă „La joven” se integrează perfect ȋn opera sa eclectică, adesea incomodă, ȋntotdeauna nesentimantală: nici un defect nu e trecut sub tăcere, nici o virtute nu e glorificată; dacă Buñuel este un umanist, ȋși arată grija salvȃndu-și personajele de mila spectatorilor.

Textura filmului amintește de izolarea din Sud tot atȃt de precis ca personajele. Locația,  un teren mlăștinos cu vegetație deasă, e omniprezentă ȋn fundal; de regulă, acțiunea e filmată ȋn planuri largi, și sălbăticiunile de pe insulă au cȃteva cadre numai pentru ele. Coloana sonoră reproduce zgomotul de fond de pe insulă, iar muzica non-diegetică lipsește, cu excepția unei singure melodii, „Sinner Man” de Leon Bibb, repetată la ȋnceputul și sfȃrșitul filmului; e un truc regizoral subtil – suprapunerea unei melodii jazz, cȃntată de un negru, peste imaginea lui Traver apropiindu-se de mal – prin care suntem manipulați să descoperim insula din perspectiva lui; ȋn mod ironic, deși e privit de sus de albii rasiști, Traver e cosmopolit prin comparație.

„La joven” – colaborarea lui Luis Buñuel cu un scenarist american, un producător american, și actori americani – e un film despre moralitatea din Sudul-fără-nicio-lege, croit pentru o sensibilitate europeană, civilizată, tulburată de primitivism. Ȋl veți considera un film solid despre un mod de viață doar dacă puteți accepta premisa lui destul de șubredă: exact atunci cȃnd Evvie rămȃne fără sprijin, apare pe insulă Traver, să o salveze de la un concubinaj forțat pentru care, altfel, Miller ar scăpa nepedepsit. Ȋn orice caz, e un reper important ȋn opera lui Buñuel – un film mai curat, ȋn care pesimismul nu e accentuat prin manieră-, și e un reper important ȋn cinemaul american: tratează fără sentințe morale și fără simplificări cȃteva teme delicate. Comparați-l pe Traver cu personajul obișnuit al lui Sidney Poitier – gentilomul afro-american din filmele hollywoodiene antirasiste, atȃt de diferit de stereotipul disprețuit de albi, ȋncȃt spectatorilor le-ar fi fost ușor să ȋl considere o excepție ȋntȃmplătoare și să-l simpatizeze, fără să-și reevalueze prejudecățile rasiste. „La joven” nu e la fel de ușor de digerat.

 

 

Alte film prezentate în cadrul Cineclubului Film Menu:

Onna ga kaidan wo agaru toki (Japonia 1960, regie Mikio Naruse)

Frankenstein, SUA 1931, (r. James Whale)

Chronik der Anna Magdalena Bach (Germania de Vest – Italia 1968, regie Jean-Marie Straub și Danièle Huillet)

 

Acţiuni Film Menu:

Cineclub Film Menu

Sondaj

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s