[Review]: Les Beaux Gosses

Les Beaux Gosses

 

Franţa 2009

regie Riad Sattouf

scenariu Riad Sattouf, Marc Syrigas

imagine Dominique Colin

montaj Virginie Bruant

sunet Hervé Guyader

cu Vincent Lacoste, Anthony Sonigo, Noémie Lvovsky

 


 

de Ioana Bogdan

 

Despre „Les Beaux Gosses”, scris și regizat de Riad Sattouf (cunoscut realizator de benzi desenate), se poate spune că este un debut inteligent, chiar dacă se încadrează în standardele unei comedii cu adolescenți. Tradus în engleză „The French Kissers”, deși ar fi trebuit să se numească „The Hot Guys”, filmul, recompensat cu un César pentru debut anul trecut, este un fel de cronică a vieții unui adolescent ale cărui probleme se concentrează asupra stabilirii relațiilor cu sexul opus. Spun „debut deștept” pentru că regizorul se dovedește foarte inspirat în alegerea subiectului, unul pe care pare să îl cunoască foarte bine. Un alt plus al filmului îl constituie naturalețea cu care joacă actorii neprofesioniști, reușind să aducă prospețime unor situații cunoscute, specifice vârstei.

Hervé (Vincent Lacoste), protagonistul, își împarte timpul între mersul la școală, mediu prielnic de a testa noile metode de a agăța fete (de altfel, singurul său hobby), și casă, unde îl așteaptă mama (Noémie Lvovsky), relativ isterică, depresivă și puțin prea preocupată de sexualitatea fiului său. Din film nu lipsesc scenele de masturbare (pe care regizorul le sincronizează cu muzica), întrerupte, bineînțeles, de intrarea bruscă a mamei. Nu lipsesc nici cadre cu adolescenți care se sărută, uneori deranjant de mult.

Hervé nu este nici cel mai cool, nici cel mai deștept din clasă, este totdeauna undeva la mijloc. Aflat la vârsta la care cea mai mare dilemă este cum să săruți o fată, Hervé încearcă să se facă observat, aspirând la statutul de tip cool. Tovarășul său, Camel (Anthony Sonigo), se află cam în aceeași situație. Sattouf surprinde foarte bine experiențele penibile, timiditatea și confuzia vârstei, deseori superficialitatea și naivitatea adolescenților. Fiecare profesor este individualizat, la fel și elevii: nimic nu este lăsat la voia întâmplării, chiar dacă regizorul vrea să dea impresia de neglijență. Replicile savuroase, cu un umor bine dozat, trădează atenția care este acordată detaliilor, sporind credibilitatea.

Camel și Hervé sunt într-un fel tovarăși de „suferință”: fac permanent schimb de sfaturi și de reviste cu femei dezbrăcate, își împărtășesc victoriile și se cred atotcunoscători, când, de fapt, teritoriul pe care se aventurează le e la fel de necunoscut. Schimbarea intervine atunci când Hervé, out of nowhere, este abordat de una din cele mai drăguțe colege, Aurore (Alice Trémolière), cu care începe o relație tumultuoasă, spre ciuda prietenului său Camel. Aurore și Hervé trăiesc împreună primele momente de intimitate, care, deși ar trebui să îi maturizeze, îi lasă neschimbați: ei rămân, în fond, niște copii, incapabili încă să își pună probleme serioase, tratând totul ca pe un joc.

Sattouf face aluzii la viața care îi așteaptă (profesorul de biologie se sinucide aruncându-se de pe bloc; un detaliu foarte subtil este surprins în cadrul în care profesorul îi întrerupe pe Hervé și Aurore, având în mână sfoară pentru ștreang), dar e clar că nici unul nu pare pregătit să devină adult. Chiar și mama lui Hervé reacționează pueril, având probleme foarte asemănătoare cu cele ale fiului (Lvovsky este o figură-cheie a filmului, perfectă pentru rolul de mamă ușor inconștientă, prea curioasă și cam depășită de situație). Mi s-a părut suspect și oarecum lipsit de tact faptul că aproape toate personajele apar îmbrăcate în aceleași haine (fără să fie vorba despre uniforme), deși acțiunea se petrece în zile diferite.

Cel mai probabil din considerente comerciale, „Les Beaux Gosses” se bucură de câteva apariții surprinzătoare. Astfel, poate fi văzută Emmanuelle Devos în rolul directoarei, sau Marjane Satrapi (realizatoarea filmului „Persepolis”), sau Irène Jacob, în rolul mamei Aurorei – mult mai atrăgătoare decât fiica ei. De asemenea, Riad Sattouf apare ca actor de film porno.

Deși nu este un film inovator, „Les Beaux Gosses” merită notat pentru modul de abordare a unei teme universale, îndelung reciclată în cinema, căreia Sattouf reușește, într-un mod inspirat, să îi redea valabilitatea.

 

(articol publicat în numărul al 10-lea al Film Menu / aprilie 2011)

 

Alte review-uri Film Menu:

India Song (Franţa 1975, regie Marguerite Duras)

Non ma fille, tu n’iras pas danser (Franţa 2009, regie Christophe Honore)

An Angel at My Table (Marea Britanie – Australia – Noua Zeelandă – SUA 1990, regie Jane Campion)

Rubber (Franţa 2010, regie Quentin Dupieux)

Das weisse Band (Austria-Germania-Franţa-Italia 2009, regie Michael Haneke)

 

Sondaj

Download Film Menu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s