Bridesmaids

[Review] : Bridesmaids

Bridesmaids (Domnișoare de onoare)

 

SUA, 2011

regie Paul Feig

scenariu Kristen Wiig, Annie Mumolo

producător Judd Apatow

imagine Robert D. Yeoman

montaj William Kerr

cu Kristen Wiig, Maya Rudolph, Melissa McCarthy

 

 

de Cristina Bîlea

 

Pentru toți cei care intenționează să vadă acest film, un avertisment: nu vă uitați la trailer! Și poate n-ar fi rău să evitați și afișul roz bombon sclipicios. Și să nu vă fie milă nici de bărbații spășiți care pășesc în sala de cinema alături de iubite/soții/prietene cu care au pus vreun pariu și l-au pierdut. Se vor distra copios!  Departe de a fi un „chick flick”[1] sau comedia banală pe care o anunță trailerul, filmul dovedește încă o dată că Judd Apatow trebuie urmărit, fie ca producător (cum este cazul aici), fie ca regizor sau scenarist.

Există o amprentă „Apatow” în toate filmele în care acesta se implică, sesizabilă până în detaliu, la nivel de dialoguri, care par scrise de aceeași persoană, cu toate că Apatow nu ia parte decât uneori la scrierea scenariilor. De aceea îmi voi permite să mă refer la acestea ca fiind filmele lui. Pentru că în industria filmelor hollywoodiene, numele producătorului sau al regizorului nu are nicio sonoritate pentru public, o să îl recomand așa cum o face afișul: producătorul filmelor „Un pic însărcinată” („Knocked Up”, 2007), „Virgin la 40 de ani” („40-Years-Old Virgin”, 2005) și al mai recentelor „O afacere riscantă” („Pineapple Express”, 2008), „Tipi simpatici” („Funny People”, 2009), „Adu-l urgent pe scenă” („Get Him to The Greek”, 2010).

Fără să se îndepărteze de structura clasică, previzibilă a comediilor de gen, filmele „lui Apatow” reușesc să îți rămână cumva în memorie. Asta nu înseamnă că traversezi pe roșu după ce părăsești sala de cinema, meditând la poveștile personajelor. Linia narativă se evaporează rapid din memorie, ceea ce îți rămâne este un sentiment de satisfacție, amintirea unor ore în care ai râs sincer și cu poftă.

Dacă până acum personajele centrale ale lui Apatow au fost cu precădere bărbați, „Bridesmaids” scoate în prim-plan un grup gălăgios de femei, adunate laolaltă de evenimentul fericit al căsătoriei apropiate a uneia dintre ele. Acestea sunt, bineînțeles, domnișoarele de onoare. Printre ele se numără și personajul principal, Annie (Kristen Wiig, co-scenarist al filmului), prietena din copilărie a miresei. Annie trece printr-o perioadă dificilă: cofetăria pe care a deschis-o împreună cu iubitul ei a dat faliment, iubitul a părăsit-o, colegii ei de apartament sunt doi frați ciudați care îi cotrobăiesc prin cameră. Ea intră în competiție cu o altă domnișoară de onoare, Helen, pentru titlul neoficial de cea mai bună prietenă a miresei, dezlănțuind un mic iad al petrecerilor „speciale” și al cadourilor exuberante. Nunta vine ca o cireașă de pe tort să-i adâncească problemele financiare și dezorientarea din plan personal.

Cu toate că în film abundă limbajul feminin pisicesc – fetele oftează, își surâd și se îmbrățișează la fiecare pas – personajele au o puternică tușă bărbătească. Ele sunt competitive, agresive, iar lui Annie îi este teamă să se angajeze într-o relație normală de cuplu, caracteristică specifică personajelor masculine în filmele de gen. Totodată, situațiile comice sunt împinse de multe ori spre grotesc, regizorul nu se sfiește chiar să le arate pe „silfidele” domnișoare defecând în public, după ce se strică la stomac luând masa într-un restaurant obscur.

Grotescul se împletește cu un ritm neobișnuit, un fel de lentoare. Autorii nu taie la sânge momentele comice, păstrând doar esențele tari. Acestea nu se termină atunci când te-ai aștepta, sunt duse până se epuizează și devin ușor penibile (meciul interminabil al discursurilor de la petrecerea de logodnă, scena în care Megan se hotărăște să o trezească la realitate pe Annie aplicându-i palme și mușcături de fund). Astfel, cu toate că sunt fabricate și hiperbolizate (ca în orice comedie), situațiile capătă un aer de autenticitate, sunt umanizate.

Același efect îl are și felul în care arată și sunt construite personajele: ele nu sunt nici prea frumoase, nici prea urâte, nici prea bătrâne, nici prea tinere (este aproape reconfortant să vezi pe fața unui personaj principal riduri de expresie pronunțate), nici prea sărace, nici prea bogate (mireasa nu și-a permis până acum o excursie la Paris, deși a fost visul ei dintotdeauna, Annie poartă de mai multe ori același sacou pe parcursul filmului).

Toate aceste finețuri, împreună cu dialogul excelent, fac din „Bridesmaids” o comedie intensă și elegantă, care își respectă publicul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s