Rhetta final

[Rhetta Marx vede filme din tabelul Film Menu] : O estranho caso de Angelica

 

Ceva mai tinerică decât Manoel de Oliveira, ceva mai violentă decât sălbaticii lui Sam Peckinpah, ceva mai răutăcioasă decât Lars von Trier și înzestrată cu ceva mai puțină răbdare decât un sugar înfometat (necesar de știut înainte de a-i recomanda vreun film a cărui lungime depășește 2 h 30 min sau, doamne ferește!, vreun film românesc), Rhetta Marx e, în primul rând, o doamnă stimabilă. Alături de muzica bună, fotbalul, pisicile și armele, Rhettei îi plac, iată, filmele – cu cât mai violente, cu atât mai bine. Nu degeaba a fost mai devreme pomenit Peckinpah, el ocupând un loc special în preferințele dumneaei; ar mai fi de adăugat tot ce înseamnă policier marca Jean-Pierre Melville – în special cele cu Alain Delon (pentru care, se vede limpede, a rămas cu o anumită slăbiciune după aventura pe care au avut-o) sau tot ce a făcut, face, va face sau va fi făcut vreodată Scorsese. Gusturile noastre nu coincid întotdeauna (sau, să zicem, de cele mai multe ori?), dar ne bazăm pe puterea ei de judecată (la vârsta ei este, totuși, o înțeleaptă) și, mai ales, pe umorul ei.

De obicei, pe Rhetta o găsiți pe Surorile Marx. Iar de-acum înainte, de două ori pe lună, vărsându-și răutățile și la noi pe blog.

***

Babelor cinefile,

Orice lucru bun care vine din Portugalia are, cumva, o mică meteahnă; are loc în Portugalia în 1755 un eveniment care contribuie la dezvoltarea și mainstreamizarea Iluminismului? Are, doar că evenimentul respectiv este un cutremur în urma căruia mor vreo 50.000 de oameni. Dă Portugalia omenirii unul dintre cei mai mari fotbaliști care au trăit vreodată? Da, dar e născut în Mozambic. Se naște în Portugalia un scriitor unic și extraordinar, Fernando Pessoa? Sigur, doar că cea mai importantă operă a sa, „Cartea neliniștirii”, este imposibil de citit. Reușește țărișoara asta să aibă cea mai bună generație de fotbaliști a anilor ’90, adăugând cremei Europei numele lui Luis Figo, Rui Costa și Nuno Gomes? Reușește, numai că echipa lor nu câștigă absolut nimic.

Ei, cam așa este și „O estranho caso de Angelica”, cel mai recent film al lui Manoel de Oliveira. Călâu.

Povestea se petrece într-un orășel din Portugalia; într-o noapte, un fotograf este chemat de urgență în casa unei familii bogate, ca să facă poze unei moarte. Când se uită prin obiectivul aparatului, moarta îi zâmbește. Ei, și de-aici se naște o obsesie a lui pentru fată: o visează, o vede, se tot uită la o poză în care ea se mișcă, etc. Niscaiva realism magic, probabil, alimentat și de decorul și costumele încremenite în timp (cam prin anii ’50), deși acțiunea are loc în zilele noastre, și de către jocul rigid, teatral, al actorilor.  Nimic rău până aici, înghit cu destul de multă plăcere realismul magic al lui Marquez sau Lynch („Wild at Heart”, de exemplu); doar că cel practicat de Oliveira este cam demodat. Nu neapărat pentru că regizorul avea 101 ani când a făcut filmul (nu glumesc – Oliveira chiar este cel mai bătrân regizor din lume), ci pentru că ideea i-a venit prin anii ’50, și unele chestii care atunci erau, poate, relevante, acum sunt mai curând de neînțeles.

Una dintre ele este faptul că eroul este evreu. Acum 60 de ani, să fii evreu în Europa însemna, însă, altceva; un evreu era un supraviețuitor, hăituiala din ochii săi ar fi fost de înțeles, precum și suspiciunile pe care le trezește în ochii sorei moartei, o călugăriță. Acum, lucrurile s-au cam schimbat, dar Oliveira nu pare să știe (la 101 ani, e cumva normal, însă).

Sau un alt exemplu: filmul se vrea, pe alocuri o critică la adresa erei moderne, care anihilează Spiritul (majuscula e voită). Fotograful este în repetate rânduri trezit din somn de uruitul motoarelor unor camioane, în cameră are un radio din care se aud zgomote iritante, fără sens, iar el este un om al trecutului: folosește un aparat analog, cu care fotografiază, la un moment dat, niște muncitori care lucrează pământul cu târnăcoape. Când se întoarce pe dealul unde i-a văzut, în locul lor se află un tractor gălăgios – o apariție aproape violentă din punctul de vedere al fotografului.

Mai deranjantă decât zgomotul tractorului este, însă, pentru spectator lipsa de subtilitate a lui Oliveira – care folosește și repetă niște simboluri la care îți cam vine să dai ochii peste cap: de exemplu,o pasăre în colivie. Bine, ok, am înțeles ce înseamnă, nu e nevoie să ni se arate ceva mai târziu un pește într-un acvariu. Cât despre întreaga teorie metafizică a filmului – o pledoarie pentru Spiritualitate, pentru trecutul cică mai inocent, pentru (un fel de) dragoste – ce să zic; că e naivă e de înțeles, că realismul magic e mai naiv de felul lui, dar mă așteptam de la un om care a trăit peste 100 de ani să fie mai profund de-atât. Sau poate că de fapt așa o să ajungem cu toții – niște boșorogi și boșoroage care visează că zboară alături de fantoma persoanei iubite peste ținuturile Portugaliei, aterizând pe un râu în care plutește o floare.

Om trăi și-om vedea.

Nota redacţiei: „O estranho caso de Angelica” („Cazul straniu al Angelicăi”, Portugalia – Franţa – Brazilia – Spania 2010, regie Manoel de Oliveira) a ocupat prima poziţie în tabelul de cotaţii al Film Menu #10.

Review-ul filmului publicat în acelaşi număr al revistei îl găsiţi aici: O estranho caso de Angelica

One thought on “[Rhetta Marx vede filme din tabelul Film Menu] : O estranho caso de Angelica

  1. am citit 3 randuri si am zis ca e misto. mai departe nu citesc, pentru ca e misto oricum.

    cum dracu a vazut rhetta asa filme? ultima oara se chinuia sa vada „fram , ursu polar” si intreba peste tot , ca cine e gagica aia care sta pe un scaun.

    filmul de ziceti voi, e interesant dar toti oameni din lume se uita acum la filmu porno in care joaca piersic si angela similea.
    eu ma uit a patra oara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s