la vida de los peces

[Review] : La vida de los peces

La vida de los peces (Viața peștilor)

 

Chile – Franța 2010

regie Matías Bize

scenariu Matías Bize şi Julio Rojas

imagine Bárbara Álvarez

montaj Javier Estévez

cu Santiago Cabrera, Bianca Lewin

 

 

de Roxana Coțovanu

 

Chilianul Matías Bize e un mai vechi cunoscut al TIFF-ului, fiind, de-a lungul unor ediții trecute, reprezentat de – sau chiar prezent cu – toate filmele sale („Sábado, una película en tiempo real”/ „Sâmbătă” (2003), „En la cama”/„În pat” (2005), „Lo bueno de llorar”/ „Beneficiile plânsului” (2006)). Cel mai recent lungmetraj al său nu face excepție.

Chiar dacă personajele din „La vida de los peces” nu mai sunt tocmai tinere, filmului i-ar fi stat foarte bine în cea mai nouă secțiune a festivalului – „Tinerețe irosită” – pentru că sintagma îi vine ca turnată: personajul principal, Andrés – un tip trecut de 30 de ani – revenit în Chile pentru scurtă vreme după 10 ani de absență, se regăsește, la aniversarea unui vechi prieten, în fața singurei femei (Beatriz) pe care a iubit-o vreodată; la aceeași petrecere – pe care de la începutul filmului tot încearcă să o părăsească dar, cumva, personaje din trecut îi tot ies în cale și îl rețin – dă peste o lume cu care a pierdut de mult contactul, dar care îi stârnește vechi trăiri și nostalgii după anii care s-au dus. Andrés arată cel mai bine din fosta gașcă de prieteni – toți căsătoriți, cu responsabilități și copii acum, pe fața lui nu se vede trecerea timpului, e stabilit în Berlin și are cel mai cool job, ce îi permite să călătorească mult – și le stârnește admirația prietenilor, după cum aflăm din dialogurile (excelent scrise și rostite) care duc în spate, practic, tot filmul. Andrés nu e legat de nimic și nu are nimic de pierdut, fiind astfel cel mai aproape de acea vârstă pe care cu toții o regretă, de parcă ar încerca să-și întârzie acea așa zisă maturizare; în aparență, duce o viață demnă de învidiat dar, de fapt, trăiește într-un fel de amorțeală lipsită de bucurii și de reale plăceri, marcată de marele regret că a pierdut-o pe Beatriz, pe care în continuare o iubește. Petrecerea îi oferă o șansă neașteptată de a repara lucrurile, dovedindu-se că nici Beatriz nu a trecut încă peste ceea ce a fost (și este în continuare?) între ei. Rămâne de văzut dacă astfel de lucruri se mai pot repara sau nu, însă ele se cer a fi clarificate o dată pentru totdeauna. Glisând între diverse personaje ca un pește într-un acvariu, Andrés trece prin această petrecere, care ar putea să-i schimbe viața, cum trece prin propria-i existență: interacționând mai mult sau mai puțin cu unii sau cu alții, dar, în fond, urmându-și incertul drum bâjbâind de unul singur.

„La vida de los peces” nu e vreun film mare, dar simplitatea și lentoarea în virtutea cărora se derulează (lentoare susținuță de o muzică folosită cam fără măsură și pe alocuri melodramatică) fac din el o mostră de cinema emoționant și dezarmant.

 

(articol publicat în Film Menu #11 / iunie 2011)

 

Alte review-uri Film Menu:

Sedmikrasky (Cehia 1966, regie Vera Chytilova)

Sink or Swim (SUA 1990, regie Su Friedrich)

Nanayo (Japonia – Franţa 2008, regie Naomi Kawase)

Kinatay (Filipine 2009, regie Brillante Mendoza)

Tilva Ros (Serbia 2010, regie Nikola Lezaic)

 

Sondaj

Download Film Menu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s