[Review]: Essential Killing

Essential Killing

 

Polonia – Norvegia – Irlanda – Ungaria 2010

regie Jerzy Skolimowski

scenariu Jerzy Skolimowski, Ewa Piaskowska

imagine Adam Sikora

montaj Réka Lemhényi

cu Vincent Gallo, Emmanuelle Seigner, Zach Cohen

 

 

 

de Irina Trocan

 

Evadatul din „Essential Killing” pare un terorist islamic, deși e greu de spus cu certitudine. Nu sunt localizate precis nici atentatul din deșert pentru care e deținut, nici fuga lui de după evadare printr-o pădure ȋnzăpezită. Prin flashback-uri reies detalii din trecutul său, dar și acelea sunt ambigue: aflăm că are o soție musulmană și practică religia ei, și cam atȃt. Iar actorul care ȋl interpretează, deși poartă o barbă pe care nu o are de obicei, e ușor de recunoscut drept Vincent Gallo.

Așadar, „Essential Killing” e aproape exclusiv cronica supraviețuirii unui om ȋn condiții extreme, iar regia lui Jerzy Skolimowski ȋncearcă să redea impactul visceral al experienței. Bărbatul ȋși croiește drum printre crengile căzute, se hrănește cu furnici, scapă de urmăritori –  pare un miracol fiecare eveniment minor care ȋi prelungește viața.

Concentrȃndu-se pe o situație tensionată și evitȃnd să o contextualizeze, Skolimowski ocolește clișeele prin care ne sunt făcuți simpatici răufăcătorii din filme. Nu contează dacă bărbatul a comis atentatul din motive consistente; ȋn definitiv, odată ajuns aici, trecutul său devine irelevant – toți oamenii sunt egali ȋn fața morții.

Dar filmul nu demonstrează ce pretinde Skolimowski –„cinematografia e acțiune”-, ci doar, eventual, că acțiunea poate fi cinema. Tăcerile din prima parte a filmului lasă spectatorul să observe acțiunile eroului, să ghicească scopul și efectul lor. Ȋnsă tehnica nu funcționează pȃnă la final. Cȃnd protagonistul, rănit și obosit, ajunge ȋn casa unei femei (Emanuelle Seigner) care ȋl adăpostește, ȋngrijirile acesteia sunt redate eliptic ȋntr-o nouă secvență fără dialog – iar aici nu mai e vorba despre reconstituire meticuloasă, ci despre reducerea trăirilor personajului la suferință brută; e simplificare, nu esențializare.

Ȋn filmele lui Robert Bresson, eroii ȋși dobȃndesc mȃntuirea găsind soluții ȋn situații dificile. Bresson prețuiește inteligența lor practică, și de aici provine austeritatea stilului – adesea, evoluțiile protagoniștilor sunt reprezentate doar prin ȋnșiruiri de acțiuni. „Essential Killing” nu e o operă de o austeritate comparabilă; nu doar că pare să-și fi asigurat un oarecare potențial comercial – are ȋn distribuție două nume sonore, conține scene de acțiune și filmări din elicopter, se leagă de evenimente politice actuale -, dar e diferit conceptual de filmele lui Bresson. „Un condamné à mort s’est échappé” („Un condamnat la moarte a evadat”, 1956) e construit ca o capcană; „Essential Killing” – ca o cursă cu obstacole, unele pe care le pot alege realizatorii. Și aleg unele din ce ȋn ce mai mari. Să nu ne plictisim.

 

(articol publicat în numărul al 11-lea al Film Menu/ iunie 2011)

 

 

Alte review-uri Film Menu:

Metrobranding (România 2010, regie Ana Vlad & Adi Voicu)

Balada triste de trompeta (Spania – Franţa 2010, regie Alex de la Iglesia)

Now Showing (Filipine – Franţa 2008, regie Raya Martin)

Kinatay (Filipine 2009, regie Brillante Mendoza)

Kaboom (SUA – Franţa 2010, regie Gregg Araki)


Sondaj

Download Film Menu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s