[Oracol Film Menu] : Florin Lăzărescu

 

 

 

Florin Lăzărescu

 

 

Florin Lăzărescu este scriitor şi scenarist. A publicat romanele „Ce se ştie despre ursul panda” (Polirom, 2003) şi „Trimisul nostru special” (Polirom, 2005) şi volumele de povestiri „Cuibul de vâsc” (Octupos, 2000) şi „Lampa cu căciulă” (Polirom, 2009). Este coautor, împreună cu Lucian Dan Teodorovici şi Dan Lungu, al volumului de povestiri „Pas question de Dracula” (Editions Non Lieu, Paris, 2007). A scris scenariul scurtmetrajului „Lampa cu căciulă” (2006, regie Radu Jude) şi e coscenaristul viitorului lungmetraj al realizatorului Radu Gabrea, „Lindenfeld”. Postează cu regularitate pe blogul său personal: florinlazarescu.wordpress.com

 

 

 1. O scenă de film care te face să plângi.

 

În „Underground”-ul lui Kusturica, reîntâlnirea dintre Ivan şi maimuţa lui.

 

2. Un film pe care îl deteşti.

 

Nu detest doar un film anume, ci o categorie întreagă: cele care abuzează cu preţiozitate de metaforă, mimând capodopera. Există cu sutele dar, dacă e să dau un exemplu, hai să aleg unul de vârf: „A şaptea pecete” („Det sjunde inseglet”) al lui Bergman.

 

3. Un loc pe care l-ai văzut într-un film şi pe care ai vrut ulterior să îl vizitezi.

 

Mongolia, aşa cum se vede în „Urga” lui Mihalkov.

 

4. Cea mai pasională experienţă cinematografică pe care ai avut-o.

 

„Cinematograful” lui Nea Gogoi, „femeia de serviciu” a şcolii din primară şi generală. Proiecţia se făcea de pe hol, cu un aparat rudimentar, într-o sală de clasă cu băncile întoarse spre peretele din spate. Nea Gogoi anunţa că „se dă film” cu ajutorul unei boxe („măgăoaia”) atârnată la colţul şcolii, difuzând în eterul satului două discuri: unul cu Maria Ciobanu, altul cu „Rapsodia română” a lui Enescu… Pentru cine-i curios, am descris asta pe larg într-o povestire din „Lampa cu căciulă”.

 

5. O secvenţă pe care o iubeşti, povestită în câteva rânduri.

 

În „Copiii Paradisului” („Bacheha-Ye aseman”) al lui Majid Majidi – doi copii, frate şi soră, împart o singură pereche de papuci pentru a merge, în ture, la şcoală. În timp ce aleargă spre casă, fetiţa scapă unul dintre papuci într-un canal. Papucul alunecă-pluteşte cu repeziciune pe apă. Fetiţa încearcă cu disperare să-l prindă, ajutată şi de trecători. E o secvenţă de „urmărire” mai palpitantă decît orice „action movie” cu Bruce Willis, şi, în acelaşi timp, la fel de emoţionantă precum, să zicem, una din „La Strada” lui Fellini.

 

6. Cea mai lungă vizionare din viaţa ta. Cât a durat. Ce filme ai văzut atunci.

 

Nu pot spune precis. Acasă am destul de des, în weekend-uri, vizionări şi de peste 10 ore. Filme de toate culorile. Cel mai mult cred că am văzut filme încontinuu, începând cu sâmbătă pe la 2 după-amiaza şi terminând duminică pe la 10 dimineaţa. Pe ecran mare, cele mai lungi vizionări cred că le-am avut în nopţile de la festivalul Anonimul, din Sfântu Gheorghe. De pe la 9-10 seara la 4-5 dimineaţa.

 

7. Autorul de cinema pe care l-ai alege să îţi consemneze viaţa.

 

Abbas Kiarostami.

 

8. Un film pe care crezi că nu l-ai înţeles.

 

Am avut dificultăţi cu „Portocala mecanică” al lui Kubrick.

 

9. Un film al cărui umor este pe gustul tău.

 

Mi-e imposibil să mă rezum la un singur tip de umor. În mare, ar fi trei feluri care mă „distrează” în egală măsură: cel parodic din „Life of Brian” – Monty Python, cel cinic din „Songs from the Second Floor” – Roy Anderson, cel de gag din „Playtime” – Jacques Tati.

 

10.  CD-ul preferat cu muzică de film.

 

Coloana sonoră de la „Barry Lyndon” al lui Kubrick.

 

11. O carte de film esenţială.

 

N-am apucat să citesc aşa ceva şi, sincer, nici nu cred că există. Despre film vorbeşte foarte bine, până la capăt, doar filmul.

 

 

Alte oracole Film Menu completate până în prezent:

Radu Jude

 

 

Duminică, 18 septembrie, publicăm Oracolul Film Menu completat de actriţa Kristina Cepraga.

 

Publicitate