Ana-Maria Onisei
Ana-Maria Onisei este jurnalist la departamentul de cultură al cotidianului „Adevărul”. Publică şi în „Dilema veche”. Interviurile luate de ea unor personalităţi precum Amos Oz, Nicole Krauss, Will Self, Irvine Welsh, Éric-Emmanuel Schmitt, Pascal Bruckner, Frédéric Beigbeder pot fi citite aici: www.adevarul.ro
1. O scenă de film care te face să plângi.
Mi-au dat lacrimile de curând la scurtmetrajul „Koza” („Cocoon”), primul film al regizorului turc Nuri Bilge Ceylan. Ceylan îşi filmează mama şi tatăl. Sunt bătrâni şi singuri şi, timp de 20 de minute, ai senzaţia că fiecare îl pândeşte pe celălalt să vadă când o să moară. Natura nu face decât să accentueze aşteptarea asta. Uneori, mai plâng şi la „Grey’s Anatomy”.
2. Un film pe care îl deteşti.
Sunt o tolerantă. Nu detest nici filmele, nici oamenii. Dacă nu-mi place ceva, ies din sală. Dacă intuiesc că nu-mi va plăcea, nu intru în sală.
3. Un loc pe care l-ai văzut într-un film şi pe care ai vrut ulterior să îl vizitezi.
Fontana di Trevi. Dar încă n-am ajuns la Roma.
4. Cea mai pasională experienţă cinematografică pe care ai avut-o.
Dacă luăm cuvântul „pasională” ad litteram, atunci „Ultimul tango la Paris” al lui Bertolucci.
5. O secvenţă pe care o iubeşti, povestită în câteva rânduri.
Prima care îmi vine în minte: scena piscinei din „Bleu”, al lui Kieslowski, cu Juliette Binoche care înoată şi toata liniştea încordată de tensiune. Te face să te gândeşti la zero, momentul când fiecare dintre noi o ia cumva de la capăt.
6. Cea mai lungă vizionare din viaţa ta. Cât a durat. Ce filme ai văzut atunci.
Nu-mi plac maratoanele, nici în festivaluri. Vreau să am timp să mă retrag, să se aşeze în mine ce-a fost pe ecran. Aş zice că cel mai lung film pe care l-am văzut (şi nu m-am frăsuit deloc în scaun) a fost „La maman et la putain” de Jean Eustache. 3 ore şi 35 de minute. Bate „Aurora” .
7. Autorul de cinema pe care l-ai alege să îţi consemneze viaţa.
Michelangelo Antonioni.
8. Un film pe care crezi că nu l-ai înţeles.
Filmele lui Tarkovski. Însă, de asta e fascinant. Rămâne mereu câte ceva care se răsuceşte în minte până la următoarea vizionare. Apoi, o iei de la capăt.
9. Un film al cărui umor este pe gustul tău.
Îmi place umorul lui Woody Allen. Al lui Jacques Tati. Şi cel al lui Corneliu Porumboiu.
10. CD-ul preferat cu muzică de film.
Coloana sonoră de la „2046” al lui Wong Kar-wai. Îi iubesc dramatismul; delicateţea…
11. O carte de film esenţială.
Interviurile lui Lawrence Grobel cu Al Pacino, apărute în româneşte la Editura Publica. Pentru că e şi puţin jurnalism, nu doar cinema. Şi Al Pacino mâncând coacăze şi biscuiţi, întruna. Pentru o scenă preferată:
“Eram la un magazin cu Charlie (Laughton). Eu îl aşteptam afara. Şi-o fată l-a întrebat:
– Ăla e Al Pacino?
El i-a spus că da. Iar ea că nu se poate. Iar el a insisitat:
– Dar este chiar el.
Şi-atunci ea m-a strigat: Al?, m-am întors să-i răspund: Da?
Nu i-a venit să creadă. Iar Charlie i-a răspuns:
– Cineva trebuie să fie el.
Mi-a plăcut mult asta.”
Alte oracole Film Menu completate până în prezent:
Radu Jude
Florin Lăzărescu
Kristina Cepraga
Cristian Neagoe
FILM MENU 
Grey’s Anatomy
Ultimul tango la Paris
„Te face să te gândeşti la zero”
3 ore şi 35 de minute
what?
n-am mai avut chef sa citesc mai departe, ca e jenant
ApreciazăApreciază