principii de viata

[Review] : Principii de viaţă

Principii de viaţă

 

România 2010

regie Constantin Popescu

scenariu Răzvan Rădulescu, Alexandru Baciu

imagine Liviu Mărghidan

montaj Corina Stavilă

cu Vlad Ivanov, Gabriel Huian, Rodica Lazăr

 

 

 

de Roxana Coțovanu

 

„Principii de viață”, în mod surprinzător, a fost unul dintre cele două filme recompensate la această ediție a TIFF-ului cu Premiul pentru Regie; uimitor – pentru că hiba majoră a filmului e tocmai regia.

Constantin Popescu mai dovedise și în rândul trecut, cu “Portretul luptătorului la tinerețe” (tot 2010), că subtilitatea nu e punctul lui forte, exagerând până la caricaturizare figurile comuniștilor care îi vânau pe partizani și le persecutau familiile. Dar să admitem că îngroșarea de acolo intra în convenția unui tip de film cu antagoniști mai negri ca dracu’ și cu protagoniști frumușei și curăței, mânați de idealuri foarte puternice, deși nu tocmai clare. Însă, această manieră de a îngroșa lucrurile nu poate fi trecută cu vederea în cazul celui de-al doilea lungmetraj al său, pentru că „Principii de viață” e… o felie de viață. Sunt convinsă, deși nu am citit scenariul – scris de Răzvan Rădulescu și Alexandru Baciu (autori care excelează în sfera acestui gen de film) – că deranjantele exagerări nu vin din interiorul scenariului, ci provin de la un regizor care nu-și înțelege pe deplin personajul. De aceea, într-un film în care amprenta regizorală ar trebui să fie invizibilă, cea a lui Popescu este uriașă, colorată și pusă aiurea.

Velicanu (Vlad Ivanov la primul lui rol principal), un bărbat trecut de 40 de ani, aflat la a doua căsătorie, are de rezolvat diverse treburi pentru a putea pleca liniștit a doua zi în concediul demult planificat. Velicanu e genul de om care simte nevoia mereu de a fi stăpân pe situație, cel puțin la un nivel superficial – ca pentru a se liniști pe sine că toate vor decurge conform planului; de la supravegherea bunului mers în construcția noii sale case, la a-i da bani pentru întreținere fostei neveste sau la cumpărăturile care se cer a fi făcute înainte de vacanță, el insistă să le facă pe toate; mai greu e de ținut sub control un adolescent de 15 ani; băiatul său din prima căsnicie, pe care vrea să-l ia în concediu împreună cu noua sa familie, declanșează în Velicanu izbucnirea cathartică din final, venită după o lungă acumulare de energii negative.

Constantin Popescu nu își simpatizează deloc personajul, nici nu empatizează în vreun moment cu el, ba chiar îl ridiculizează. De exemplu, când Velicanu supraveghează niște muncitori care lucrează la casa sa, la un moment dat își pune mâinile în șolduri; regizorul ni-l arată din față, mai apoi din spate stând în această poziție, fără ca acest cadru din urmă să aducă ceva nou față de precedentul, doar hohote de râs din partea spectatorilor. Același efect îl obține și momentul în care Velicanu, după ce iese de la duș, își pune muzică și începe să danseze de unul singur. Popescu își exagerează personajul și îl ridiculizează, ca mai apoi, la sfârșitul filmului, să poată să-l condamne fără nicio remușcare. Bătaia de la final e îngroșată în același stil (poziția corpului lui Ivanov e de-a dreptul nenaturală, prea desele intervenții ale fostei soții, care tot încearcă să intre în cameră pentru a-l opri, sunt caraghioase), ratând o secvență care ar fi putut avea forța de a salva restul filmului.

E păcat de poveste. În mâinile altui regizor ar fi putut fi înduioșătoare, pentru că, în fond, Velicanu nu e o brută, ci un control freak care își pierde controlul făcând un gest necugetat când realizează că viața sa nu e atât de roz precum o vrea el.

 

(articol publicat în Film Menu #11 / iunie 2011)

 

 

Alte review-uri Film Menu:

Rabbit Hole (SUA 2010, regie John Cameron Mitchell)

The Tourist (SUA – Franţa 2010, regie Florian Henckel von Donnersmark)

Medalia de onoare (România – Germania 2009, regie Călin Peter Netzer)

Trash Humpers (SUA – Marea Britanie 2009, regie Harmony Korine)

La vida de los peces (Chile – Franţa 2010, regie Matias Bize)

 

 

Sondaj

Download Film Menu

3 thoughts on “[Review] : Principii de viaţă

    • mai contează cu ce avem probleme?🙂 Regia e proastă. Montajul nu iese cu nimic în evidență. Scenariul – parc-a fost copiat de către un începător după cel al Feliciei… Hm… După toate regulile, filmu ăsta n-ar fi trebuit făcut. Și totuși… parcă a fost și premiat la TIFF.

  1. Pingback: Principii de viaţă (2010)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s