oracol mic

[Oracol Film Menu] : Laurenţiu Brătan

 

Laurenţiu Brătan

 

 

Laurenţiu Brătan realizează rubrica dedicată cinematografului în revista „22”. A colaborat sau colaborează cu revistele „Observator Cultural”, „Arhitext Design”, „Re:Publik”, „Cultura”, „IDEA”, „Art-hoc”. Organizează Festivalul Filmului Francez şi este unul dintre organizatorii Festivalului Internaţional al Filmului de Animaţie „Anim’Est”.

 

 

1. O scenă de film care te face să plângi.

 

Scena finală din „Vals im Bashir” („Vals cu Bashir”, 2008, regie Ari Folman) e cutremurătoare. Filmul e foarte puternic, „altoirea” animaţiei pe documentar îl face foarte original (chiar dacă nu e primul film de acest fel), iar scena finală e şi punctul culminant. Dincolo de considerentele estetice, sunt în mod particular sensibil la problema palestiniană şi, mai mult decât atât, ador Libanul – e ţara în care mi-ar plăcea să trăiesc.

 

2. Un film pe care îl deteşti.

 

În general, filmele proaste, dar cum aserţiunea e prea vagă, să dau un exemplu ce-mi vine repede în minte: filmele lui Claude Lelouch – preţioase până la ridicol, incoerente şi haotice. Şi dacă vreţi un exemplu concret – „And Now… Ladies and Gentlemen…” (2002) cred că e chintesenţa mediocrităţii marca Claude Lelouch.

 

3. Un loc pe care l-ai văzut într-un film şi pe care ai vrut ulterior să îl vizitezi.

 

Hong Kong-ul din mai multe filme de aventuri sau SF: „Ultraviolet” (2006, regie Kurt Wimmer), de exemplu. Un SF prost, filmat într-un oraş [ce pare] superb.

 

4. Cea mai pasională experienţă cinematografică pe care ai avut-o

 

„In the Mood for Love” (2000) – capodopera lui Wong Kar-wai, plin de senzualitate, romantism, rafinament, cu o muzică superbă şi o imagine de o frumuseţe paralizantă. Un film din care nu vrei să mai ieşi!

 

5. O secvenţă pe care o iubeşti, povestită în câteva rânduri.

 

„La Strada” (1954, regie Federico Fellini): Gelsomina (Giulietta Masina) şi Zampanò (Anthony Quinn) se ceartă. Zampanò pleacă, vrând s-o părăsească, iar Gelsomina strigă după el, cu o voce disperată. Trist şi comic în egală măsură, Fellini aduce în prim plan aici, cu o delicateţe extraordinară, o fragilitate feminină tulburătoare.

 

6. Cea mai lungă vizionare din viaţa ta. Cât a durat. Ce filme ai văzut atunci.

 

Cred că la Veneţia, la festival, în 2005, când cred că vedeam cam saşe filme pe zi. Am văzut, printre altele: „Good Night, and Good Luck” (regie George Clooney), „Brokeback Mountain” (regie Ang Lee), „Mary” (regie Abel Ferrara), „Les Amants réguliers” (regie Louis Garrel), „Sympathy for Lady Vengeance” (regie Park Chan-wook), „The Brothers Grimm” (regie Terry Gilliam), „Tim Burton’s Corpse Bride” (regie Mike Johnson şi Tim Burton), „Allegro” (regie Cristoffer Boe), „Seven Swords” (regie Tsui Hark), „Perhaps Love” (regie Peter Ho-sun Chan), „Yôkai daisensô” („The Big Spook War”, Miike Takashi), „Drawning Restraint 9” (regie Matthew Barney), „Carmen” (regie Jean-Pierre Limosin), „The Wild Blue Yonder” (regie Werner Herzog) etc.

 

7. Autorul de cinema pe care l-ai alege să îţi consemneze viaţa.

 

Federico Fellini – fantezie, umor (ironie), suprarealism.

 

8. Un film pe care crezi că nu l-ai înţeles.

 

„Inception” (2010, Christopher Nolan). L-am văzut în condiţii proaste – ar trebui să-l mai văd cel puţin o dată (în condiţii mai bune) ca să înţeleg toate nivelele subconştientului prin care evoluează personajele.

 

9. Un film al cărui umor este pe gustul tău.

 

„Songs from the Second Floor” (2000, regie Roy Andersson): sec, absurd, irezistibil.

 

10. CD-ul preferat cu muzică de film.

 

Foarte rar ascult muzică de film separat, în afara vizionării.

 

11. O carte de film esenţială.

 

Foloseam des dicţionarele lui Jean Tulard. În prezent, IMDB-ul e „cartea” de cinema pe care o folosesc cel mai des – e o excelentă bază de date.

 

 

Alte Oracole Film Menu completate până în prezent:

 

Radu Jude

Florin Lăzărescu

Kristina Cepraga

Cristian Neagoe

Ana-Maria Onisei

Alex Tocilescu

Mădălina Dan

 

 

Duminică, 9 octombrie, publicăm Oracolul Film Menu completat de Mihai Chirilov – critic de cinema şi selecţioner al Festivalului Internaţional „Transilvania” (TIFF).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s