midnight-in-paris-3-1024x682

[Review] : Midnight in Paris

Midnight in Paris (Miezul nopţii în Paris)

 

SUA – Spania 2011

regie, scenariu Woody Allen

imagine Darius Khondji

montaj Alisa Lepselter

cu Owen Wilson, Rachel McAdams, Kathy Bates

 



 

de Irina Trocan

 

Lăsȃnd la o parte cinci personaje realist-woodyalleniene, „Midnight in Paris” e fantezie pură. Pentru ȋnceput, acțiunea se petrece ȋn Paris (și dacă New York-ul arată ca un decor ȋn filmele lui Woody Allen, deși e orașul lui natal, gȃndiți-vă ce pitoresc e Parisul), și nu se petrece numai ȋn prezent, ci și ȋn anii ’20, cȃnd marii artiști din toată Europa se ȋntȃlneau aici și petreceau ȋmpreună (și dacă Parisul contemporan e pitoresc cȃnd e filmat de Darius Khondji, gȃndiți-vă cum arată Parisul reconstituit). „Midnight in Paris” e un film ȋn care un visător s-ar putea pierde, și care unui om lucid ȋi revelează latura comică a reveriilor.

Dar haideți să vedem cum s-a ajuns aici. Gil (Owen Wilson), un scenarist căutat care e și un scriitor subestimat (sau cel puțin așa se crede), vine ȋn Paris cu logodnica, Inez (Rachel McAdams), și cu părinții ei, și ȋl ȋntȃlnește aici pe un prieten de-al logodnicei (Michael Sheen), care ȋl scoate din sărite prin pedanteria lui (pedanterie care pare s-o impresioneze pe Inez). Interacțiunile dintre cei cinci sunt cele plauzibile și previzibile – printre altele, cȃteva certuri cu viitorii socri, care-l cred pe Gil prea boem pentru fiica lor, și un flirt ȋntre Inez și profesorul pedant, care ȋi scapă cu totul ȋncornoratului. Surprinzător e numai felul ȋn care Gil e anunțat că e ȋnșelat.

I-o spune Hemingway. Da, Ernest. Pentru că Gil dă peste un loc din Paris unde, la miezul nopții, un automobil vine să-l transporte ȋn trecut. Pe cȃt era de refractar ȋn viața diurnă, pe atȃt e de receptiv ȋn mediul nou – doar are ocazia să primească feedback de la  giganții literaturii interbelice. Hemingway ȋl intimidează, ȋi dă sfaturi bărbătești și, ȋntr-un final, ȋi citește cartea. Gertrude Stein ȋl consiliază și ea, răbdătoare. F. Scott Fitzgerald n-are timp de stat la povești, pentru că trebuie să se țină după Zelda. Dar Gil e fermecat oricum; și-a găsit epoca ideală și ȋi e suficientă atmosfera. Reacțiile lui transformă fiecare ȋntȃlnire ȋntr-un gag: ȋntȃi, ne amuză surprinderea lui Gil (pentru că noi recunoaștem mai repede personajul), apoi ne amuză naturalețea artiștilor (care nu-și dau seama de ce nou-sositul se poartă așa cu ei) și, ȋn final, ne amuză artificialitatea lor (scriitorii sună ca versiunile abreviate ale operelor lor; pictorii suprarealiști văd totul deformat). Pentru orice spectator care ȋși poate lua ochii de la celebrități, uluirea lui Gil e așa de caraghioasă, ȋncȃt, dacă-i putea ține partea mai ȋnainte – cȃnd ȋl acuza logodnica că e romanțios -, acum sigur nu mai poate.

Dincolo de funcția lor ȋn narațiune, sau de umorul care nu depinde de context, gag-urile exploatează admirabil deprinderile noastre de spectatori: ne simțim mai ȋncercați decȃt Gil, pentru că el aleargă copilărește printre figuri esențializate, dar noi deja le-am văzut ȋn alte filme. Ȋn „The Purple Rose of Cairo” (1985), un personaj dintr-un film hollywoodian ieșea prin ecran să o cunoască pe protagonista lui Allen; se poate spune că ȋn „Midnight in Paris”, simetric, protagonistul intră ȋnăuntru. Ca și cum Woody Allen s-ar fi hotărȃt o dată pentru totdeauna că ȋi place mai mult lumea de-acolo – ȋnainte să se răzgȃndească.

Cȃnd Allen face filme despre „Viață vs. Artă”, contrastul dintre cele două e ȋntotdeauna prea apăsat – arta e evazionism curat, viața e rutină implacabilă -, și-atunci concluzia că sunt ireconciliabile pare evidentă, deși nu e. Protagoniștii lui sunt forțați să facă o alegere pe care nimeni n-ar putea-o respecta (arătați-mi, dacă puteți, un ins perfect pragmatic sau un visător neobosit). Următoarea dilemă a cineastului se suprapune ȋntr-un fel cu prima și ține de rostul filmelor lui: uneori, crede că sunt mai valoroase filmele serioase și curative (deși filmele nu pot vindeca un nevrotic – stă mărturie ȋnsuși Woody Allen); alteori, vrea să le provoace cȃt mai multă bucurie cȃt mai multor oameni (dar am ȋndoieli că ar avea ce să-i ofere unui spectator echilibrat: ȋncercați numai să convingeți un prieten non-nevrotic să facă maraton cu filme de Woody Allen; și dacă, prin absurd, vă cere DVD-urile, măcar scoateți din teanc „Play It Again, Sam” – credeți-mă pe cuvȃnt.)

De la „Match Point” (2005) ȋncoace, forțat de ȋmprejurări, Woody Allen a ieșit din New York să-și facă filmele ȋn Europa, unde poate obține finanțare. I-a folosit schimbarea – n-a devenit optimist, dar „Vicky Cristina Barcelona” (2008) e o performanță a pesimismului senin. Allen a descoperit ȋn practică ce n-a dedus cȃnd scria scenariile: chiar dacă nimeni nu găsește adevăratul sens al vieții, se poate amuza ȋncercȃnd alternativele. Și, cum admiratorii lui au fiecare un set personal de filme preferate, se vede că, nici dacă s-ar hotărȋ să facă filme după gustul spectatorilor, Allen n-ar fi scutit de decizii neverificabile. Varietatea e necesară, și „Midnight in Paris” m-a convins: și după această ultimă secvență care ȋncheie povestea rotund prin resemnare, Woody Allen trebuie să mai facă filme.

 

(articol publicat în Film Menu #12 / octombrie 2011)

 

 

Alte review-uri Film Menu:

Le voyage du ballon rouge (Franta 2007, regie Hou Hsiao-hsien)

Kinatay (Filipine 2009, regie Brillante Mendoza)

An Angel at My Table (Marea Britanie – Australia – Noua Zeelandă – SUA 1990, regie Jane Campion)

Misterios de Lisboa (Portugalia 2010, regie Raoul Ruiz)

Now Showing (Filipine 2008, regie Raya Martin)


Cineclub Film Menu

Download Film Menu

One thought on “[Review] : Midnight in Paris

  1. Pingback: Midnight in Paris / Miezul nopţii în Paris (2011)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s