oracol mic

[Oracol Film Menu] : Eugen Rădescu

Eugen Rădescu

 

Eugen Rădescu  este politolog, manager cultural şi curator. A scris pentru diferite reviste și ziare. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema „Identity Factories” și al expoziției „How Innocent Is That?” la Pavilion București. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture și co-directorul Bucharest Biennale (împreună cu Răzvan Ion) și președinte al board-ului organizational al PAVILION UNICREDIT și Bucharest Biennale.

 

1. O scenă de film care te face să plângi.

 

Scena din „In the mood for love” (Kar-wai) cand Maggie Cheung coboară, fumând o ţigară, scările spre cantină. Mi se pare, probabil, cea mai caldă scenă de film, coloana sonoră „yumeji theme”, compusă de genialul Shigeru Umebayashi fiind extraordinară. iar compoziţia imagistică mi se pare extrem de emoţionantă. Sigur, e important de înţeles şi văzut întreg repertoriul narativ al filmului, ca acea secvenţă să surprindă aşa cum m-a surprins pe mine emoţional.

 

2. Un film pe care îl deteşti.

 

Cu toate ca este în top 3 al filmelor mele preferate, nu pot reviziona „Dancer in the dark” (Von Trier).  Este crud, animalic, real, revoltător de echilibrat. Nu ştiu dacă acest film a fost trecut la categoria „dramă”, însă cu siguranţă acesta este adjectivul potrivit. Fiind un musical, evident că partea muzicală este covârşitor de relevantă, iar melodiile compuse şi interpretate de actriţa principală, Bjork, sunt în acord fin cu naraţiunea filmului. Detest la el tocmai faptul că-l iubesc. Şi nu-l mai pot revedea pentru că nu mă mai simt în stare să mai suport până la capăt toată tensiunea narativă a filmului.

 

3. Un loc pe care l-ai văzut într-un film şi pe care ai vrut ulterior să îl vizitezi.

 

Parisul anilor ’20-’30 din „La vie en rose”. Imposibil de vizitat. Însă imaginile din film sunt extraordinar de frumoase.

 

4. Cea mai pasională experienţă cinematografică pe care ai avut-o.

 

Cred că aici am sa amintesc tot vizionarea „In the Mood For Love” la un cinematograf din Cluj în anul 2000, dacă-mi amintesc bine. Era un cinematograf sărăcăcios, mirosind a igrasie, umed, murdar. Iar pe ecran: o capodoperă, context complet dezaxat.

 

5. O secvenţă pe care o iubeşti, povestită în câteva rânduri.

 

Secvenţa din „Liebe ist kalter als det Tod” („Iubirea e mai rece decât moartea”, 1969, regie Rainer Werner Fassbinder), când cei doi actori se plimbă, într-o atmosferă sexuală şi pasională, prin supermarket. Te aştepţi oricând la o explozie de sentimente, cuvinte, expresii, însa tot ce se întâmplă în acea secvenţă de 2 minute este să asistăm la furtul produselor de pe raft de către actriţa principală, pe o muzică minunată. Cadrul larg, expirat, secvenţele lungi, plimbarea celor doi printre rafturile magazinului supermarket te face să crezi că există un soi de împlinire sexuală şi emoţională între cei doi protagonişti. Dar concluzia scenei este cu totul alta. Erau amândoi făptaşii unei infracţiuni, lăsându-ne pe noi să înţelegem că sunt făptaşii propriei relaţii amoroase – sau mai degrabă aşa cum şi-ar fi dorit ei la un moment dat.

 

6. Cea mai lungă vizionare din viaţa ta. Cât a durat. Ce filme ai văzut atunci.

 

Nu sunt un cinefil autentic. Nu ştiu dacă am văzut vreodată două filme consecutiv. Mă uit la filme, merg la CineClub aproape în fiecare miercuri seara, însă nu ma pot defini ca un exeget cinefil. Uneori nu am răbdare. Însă întotdeauna văd un film până la capăt, indiferent cât de prost mi se pare a fi.

 

7. Autorul de cinema pe care l-ai alege să îţi consemneze viaţa.

 

Wong Kar-wai. Pentru că ar aduce excentricul, exoticul, drama amoroasă, parcurgerile înfundate ale vieţii, dorinţele şi nebuniile la un mod epopeic. L-aş lăsa să fabuleze, să mintă, să mă descrie, să mă consemneze, dar să şi mintă, să-şi pună amprenta pe real, să-l denatureze. Cred că ar fi cel mai potrivit autor de cinema pe care l-aş alege să îmi fie martorul vieţii şi să o consemneze.

 

8. Un film pe care crezi că nu l-ai înţeles.

 

Sergei Parajanov cu „Shadows of Forgotten Ancestors”,  în romaneste parcă „Chemarea strămoşilor uitaţi”, o poveste de dragoste idilică, ludică, ţărănească…însă fără sens şi mă chinui şi acum să înţeleg de unde titlul.

 

9. Un film al cărui umor este pe gustul tău.

 

„Step Brothers” si „Rat Race” (şi primul, din anii ’60, şi cel din 2001), la care aş adăuga şi serialul „Little Britain”.

 

10. CD-ul preferat cu muzică de film.

 

Soundtrack-ul de la „In the Mood For Love”.

 

11. O carte de film esenţială.

 

„Regele arinilor”, Michel Tournier (ecranizată de Volker Schlöndorff „Der Unhold”).

 

Alte oracole Film Menu completate până în prezent:

 

Radu Jude

Florin Lăzărescu

Gabriel Spahiu

Laurenţiu Brătan

Şerban Pavlu

 

 

Miercuri, 2 noiembrie, publicăm Oracolul Film Menu completat de Tudor Giurgiu – regizor, producător şi preşedinte al TIFF.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s