King Kong

[Cineclub Film Menu] : King Kong

King Kong

 

SUA 1933

regie Merian C. Cooper, Ernest Schoedsack

scenariu Ruth Rose, James Ashmore Creelman

imagine Eddie Linden, J.O.Taylor

montaj Ted Cheeseman

muzică Max Steiner

cu Fray Wray, Robert Armstrong

 

Filmul “King Kong” (1933),  în regia lui Merian C. Cooper şi a lui Ernest Schoedsack, rulează miercuri 2 noiembrie de la orele 19.30 la Cinemateca Union din Bucureşti în cadrul Cineclubului Film Menu.

 

discuţia de la finalul proiecţiei va fi moderată de către Andrei Dobrescu şi Irina Trocan

durata discuţiei: aproximativ 30 de minute

 

 

de Irina Trocan

 

Diferența dintre „King Kong”-ul din 1933 și, practic, tot ce i-a urmat și-i seamănă e că originalul e un horror. Gorila de talia unui dinozaur, care locuiește pe Skull Island ȋntr-un țarc imens – până când scapă de acolo și vine ȋn New York -, li s-a părut deosebit de ȋnfricoșătoare primilor spectatori care au văzut-o. Sigur că mitul nu e nou: frica de sălbăticie și de întrupările ei e tot atât de veche precum coloniile europene. Însă literatura n-are același potențial de a îngrozi ca cinemaul. Între Dracula, Frankenstein, criminalul din „M.” și ceilalți monștri de la ȋnceputul filmului sonor, King Kong ocupă un loc de cinste.

Atracția exotică a filmului e deconspirată de filmul din film. Suntem invitați să asistăm la nașterea unui film care ar putea deveni „King Kong” și să vedem cu câte riscuri e făcut. Un regizor pleacă cu echipa să filmeze ȋntr-un ținut îndepărtat; ia cu el și o actriță blondă, pentru că producătorii îl presează să arate povești de dragoste, deși el crede că filmele pot să dea senzații tari chiar dacă n-au așa ceva; conduce vasul înspre o insulă cu reputație legendară și se încăpățânează să găsească monstrul. Dacă ȋncă nu v-ați convins că regizorul e, de fapt, un aventurier cu o cameră și vrea în primul rând să se întoarcă din călătorie cu ceva nemaivăzut, vă veți convinge un pic mai târziu; când Kong îi pică în mână, nu-i mai pasă de film – vrea doar să ducă la New York maimuța.

King Kong nu va dispărea din cultura pop. Nu asta e problema. (La momentul scrierii acestui text, sintagma „King Kong” dă mai multe rezultate pe Google decât „Mark Zuckerberg”). În schimb, ce nu durează e efectul pe care îl avea la început asupra publicului. O poveste de dragoste între o femeie albă și o gorilă poate semăna de la distanță cu un arhetip, dar era previzibil că nu va stârni prea multă vreme spaimă sau emoție pură. Mai devreme sau mai târziu, chicotelile din sală trebuiau să înceteze să mai semnaleze inconfortul spectatorilor, iar Kong nu mai putea să rămână un erou romantic, și cu atât mai puțin un monstru misterios. Din nefericire pentru Kong, timpul l-a făcut mai drăgălaș.

De altfel, sunt destule semne că realizatorii primei versiuni se temeau de ridicol. Merian C. Cooper, co-regizor al filmului, a avut emoții că marioneta de jumătate de metru care-l „joacă” pe Kong va părea artificială, așa că l-a rugat pe compozitorul Max Steiner să compună o coloană sonoră care s-o aducă la viață. („King Kong” e primul film din istorie cu coloană sonoră originală.) Asta nu înseamnă că filmul rezultat nu e artificial până la saturație – pentru că este -, dar rar găsiți un artefact artificial făcut cu mai multă migală. Creatorul de efecte speciale Willis O’Brien a folosit animație stop-motion lucrând cu atenție fiecare detaliu: expresia lui King Kong în fiecare situație nouă; blana lui bătută de vânt; blana lui pusă în mișcare de mușchii care se încordează dedesubt. Kong n-a mai primit atâta atenție după debut: în versiunea din 1976 (regie: John Guillermin), e mult mai greoi și inexpresiv; în remake-ul din 2005 (regie: Peter Jackson), Kong își încordează mușchii la fel de des, dar nu mai e el în centrul atenției; efectele speciale ale lui Peter Jackson sunt mai mari decât el.

„King Kong”-ul din 1933 a fost mutilat de cenzură – ca mai orice film care dă dovadă de imaginație -, și poate vă veți întreba de ce producătorii studioului și-ar fi dorit să facă un film cu un monstru ca după aceea să țină monstrul în lesă. Însă ce era mai eficient în film era însuși conceptul narațiunii – bestia care răpește frumoasa și e răpusă de ea -, concept care nu putea fi afectat așa ușor, eliminând o secvență sau două. De-a lungul anilor, „King Kong” a fost adus în discuție în studii feministe (care analizează reprezentarea femeii într-un film horror), studii postcoloniale (analizând reprezentarea „lumii a treia” într-un film american pentru mase), în dezbateri despre diferența de clasă (pentru că Kong se îndrăgostește de o femeie care e prea rafinată pentru el), sau în dezbateri ecologice (în versiunea din 1976, Kong e un animal maltratat de un industriaș, iar Jeff Bridges e un ecologist pregătit să-l apere). Printre altele, King Kong a ajuns și subiect de banc („De ce s-a cățărat King Kong pe Empire State Building?” „Pentru că n-a avut loc în lift”). Dar a rămas în memoria colectivă, la fel ca alți monștri filmici pe care el i-a inspirat.

Trebuie menționat că porțiunile din film care au fost eliminate de cenzură au fost incluse din nou, în versiunile restaurate de mai târziu. Una singură n-a mai fost restaurată, pentru că materialul s-a pierdut, dar a reconstituit-o Peter Jackson în versiunea din 2005.  Pentru un optimist, e o dovadă că istoria oferă compensație pentru nedreptățile cotidiene – tot ce au avut de făcut realizatorii lui „King Kong” a fost să facă un film care rămâne în istorie.

 

 

Alte film prezentate în cadrul Cineclubului Film Menu:

Onna ga kaidan wo agaru toki (Japonia 1960, regie Mikio Naruse)

Frankenstein, SUA 1931, (regie James Whale)

Chronik der Anna Magdalena Bach (Germania de Vest – Italia 1968, regie Jean-Marie Straub și Danièle Huillet)

Angel, SUA 1937 (regie Ernst Lubitsch)

Sciuscia (Italia 1946, regie Vittorio De Sica)

 

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

Sondaj

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s