Tudor Giurgiu
Tudor Giurgiu este producător şi regizor de film. De asemenea, este preşedintele TIFF, festival pe care l-a iniţiat în anii ’90. Printre filmele realizate de casa lui de producţie se numără: „Katalin Varga” (2009, regie Peter Strickland), „Cendres et sang” (2009, regie Fanny Ardant) şi „Caravana cinematografică” (2009, regie Titus Muntean). Momentan lucrează la definitivarea celui de-al doilea lungmetraj al carierei sale de regizor, „Of Snails and Men”.
1. O scenă de film care te face să plângi.
Scena finală dintre Clint Eastwood şi Meryl Streep din „Podurile din Madison County”.
2. Un film pe care îl deteşti.
Nu am filme pe care să le detest. Urăsc doar filmele proaste. Am văzut recent un film austriac care m-a făcut să ies din sală, „Follow Me” de Johannes Hammel.
3. Un loc pe care l-ai văzut într-un film şi pe care ai vrut ulterior să îl vizitezi.
Am reuşit să văd în fine Islanda, ţară a cărei peisaj m-a intrigat în multele filme islandeze văzute. Mai am o ţintă în viitorul apropiat: Insula Formentera din Baleare, unde s-a filmat „Lucia şi sexul” („Lucia y el sexo”, regie Julio Medem).
4. Cea mai pasională experienţă cinematografică pe care ai avut-o.
Probabil că „In The Mood For Love” al lui Wong Kar Wai. Desi nu dau deoparte nici „Amantul” lui Jean-Jacques Annaud sau „Ireversibil” al lui Gaspar Noe.
5. O secvenţă pe care o iubeşti, povestită în câteva rânduri.
Scena de la Fontana di Trevi din „La Dolce Vita”, când Marcello Mastroiani o descoperă pe Anita Ekberg răcorindu-se sub stropii celebrei fântâni. Un moment de cinema magic de o simplitate desăvârşită. Una din secvenţele absolut memorabile din istoria filmului universal.
6. Cea mai lungă vizionare din viaţa ta. Cât a durat. Ce filme ai văzut atunci.
Nu mă pot hotărî între experienţele de la cinemateca anilor ’92-’93 sau Festivalurile de la Rotterdam prin anii ’95-’96 sau Berlin anul 2000. Vedeam 5-6 filme pe zi. La cinematecă, practic, veneam dimineaţa şi plecam seara cu o pauză pentru a merge să mănânc la cantina ATF din Piaţa Rosetti. N-am să uit ziua de film japonez, când am văzut un Kurosawa fără traducere sau subtitrare.
7. Autorul de cinema pe care l-ai alege să îţi consemneze viaţa.
Francois Truffaut.
8. Un film pe care crezi că nu l-ai înţeles.
„Oglinda” al lui Tarkovski. Am încercat să-l văd de mai multe ori până la capăt, dar am eşuat de fiecare dată.
9. Un film al cărui umor este pe gustul tău.
„Dragostea unei blonde” de Milos Forman.
10. CD-ul preferat cu muzică de film.
„Closer” şi „Eyes Wide Shut”.
11. O carte de film esenţială.
Marin Karmitz – Bande a part.
Alte oracole Film Menu completate până în prezent:
Radu Jude
Mihai Chirilov
Mădălina Dan
Laurenţiu Brătan
Gabriel Spahiu
Duminică, 6 noiembrie, publicăm Oracolul Film Menu completat de Ada Roseti – critic de film şi Channel Director al postului tv „Discovery” pentru Europa de Sud – Est.
FILM MENU 