[Review] : Melancholia

Melancholia

 

Danemarca – Suedia – Franţa – Germania 2010

regie şi scenariu Lars von Trier

imagine Manuel Alberto Claro

montaj Molly Marlene Stensgaard

sunet Kristian Eidnes Andersen

cu Kirsten Dunst, Charlotte Gainsbourg, Kiefer Sutherland

 


 

de Dan Angelescu

 

Poate că un film regizat de Lars von Trier despre care chiar el declară „Cred că tocmai am realizat un film care nu îmi place.” nu este până la urmă o idee atât de rea. Și asta nu pentru că ar fi o încercare de a testa limitele delimitării publicului (spectatorii lui obișnuiți versus cei care aleg să nu îi vadă filmele versus cei care se doresc a fi „observatorii detașați, neutri și obiectivi”), ci pentru a testa delimitările personale. Până la urmă, și Hitchcock a făcut filme ne-Hitchcock sau chiar anti-Hitchcock. Importantă e însă joaca cu conceptele pe care le implică această transformare, iar Lars von Trier înțelege această joacă ca pe una cu focul. Își asumă decizia de a realiza acest film, dar în același timp o și reneagă (iar în aceste declarații poate fi vorba fie de sinceritate artistică, fie de o simplă atitudine defensivă – retragerea în cochilia armelor verbale obișnuite pe care le folosește regizorul; nimic nou aici).

Cu ce este, totuși, „Melancholia” diferit de filmele anterioare ale lui von Trier? Pe de o parte, în anumite recenzii a fost comparat și pus în antiteză cu „Antichrist”, filmul anterior al regizorului. Pe de altă parte, modalitățile de construcție, esteticile și subiectele care au împânzit filmele lui au fost de-a lungul timpului radical diferite. Abordarea regizorală, firul cognitiv care a legat toate aceste elemente a fost, însă, același. Nu aș spune că de această dată firul a fost înlocuit; i-a fost doar schimbată culoarea. Așa se explică o altă declarație a regizorului, conform căreia tocmai a realizat „cel mai hollywoodian” film pe care îl va realiza vreodată.

Aspectele superficiale, dacă pot fi numite astfel, sunt cele necesare pentru a spune povestea. În dezvoltarea scenariului, Lars von Trier a avut nevoie să apeleze la mai multe tradiții (culturale, la modul general); referirile lui la aceste tradiții nu sunt omagii, ci analize. De aici rezultă detașarea cu care trebuie privit filmul și meta-analiza care să ordoneze aceste elemente în: interior scenariului, respectiv exterior acestuia. Prima categorie se referă la tot ce apare pe ecran, în timp ce a doua adună toate interpretările și motivațiile prezenței unui moment sau a unei replici, adică toată istoria universală care stă în spatele fiecărui gest. Tocmai acest aspect este subtil evitat în detaliile directe pe care le oferă scenariul; lărgimea istoriei și a geografiei omenirii, aspectul de „civilizație” ca jumătate a tandemului „cultură și civilizație” este evitat – de aici și nuanțarea temei apocaliptice într-un film care evită clișeul „cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm?”. În schimb, interpretările și motivațiile de care vorbeam pot fi construite prin acele referințe, prezente pe tot parcursul filmului – trimiteri la epoci culturale, la genuri artistice, la tradiții, credințe și ritualuri.

Probabil una dintre cele mai funcționale decizii scenaristice ale filmului a fost de a dezvălui finalul acestuia încă din montajul de început. Dacă nu s-ar fi întâmplat așa, tensiunea narativă s-ar fi centrat pe deznodământul apocaliptic – „se întâmplă sau nu se întâmplă?”. În schimb, debarasându-se de acest obstacol, von Trier reușește să pună în scenă ceva destul de complicat pentru un film cu o premisă ce ține de sfârșirea omenirii (o inițiativă pe care o sugerează multe filme cu o astfel de tematică, rămasă până acum numai la stadiul de pretenție) – mutarea tensiunii narative pe evoluția personajelor principale. Psihologia celor două personaje (surorile Justine și Claire – nume predestinate; aici von Trier se joacă din nou cu tipologii cu o veche prezență în istoria narativității) devin centrul filmului. Cele două părți sunt, în mare parte, construite pentru a semnala decăderea (dar și lupta) individuală a surorilor.

Nunta lui Justine pare doar o șaradă pusă în scenă de sora ei pentru a o face să se simtă bine. Aceasta are loc ca o dramă de familie reconfigurată, în care personajele evoluează incert, toate gravitând în jurul lui Justine. Stilul lui von Trier se regăsește în trecerea de la montajul slowmotion meticulos de început la camera de mână care urmărește fiecare personaj în parte în timpul nunții. Pot fi invocate, atât în această construcție, cât și în cea a părții a doua, anumite decizii superficiale în tratarea anumitor ipoteze (relațiile între personaje ca model pentru relațiile interumane în general, discuțiile în contradictoriu despre necesitatea ritualului în desfășurarea vieții, care până la urmă conduc tot la un ritual imaginar gândit pentru sfârșitul lumii etc.). Dar aceste decizii țin de natura personajelor – care, în fond, sunt în sine niște modele, și nu neapărat cele ale intelectualului pe care îl regăsim adesori în filmul „de artă” (devenit și el un clișeu) – și de natura premisei, până la urmă inimaginabilă: să ne imaginăm, deci, infinitatea universului și a complexității umane.

 

(articol publicat în Film Menu #12 / octombrie 2011)

 

 

Alte review-uri Film Menu:

Jodaeiye Nader ay Simin (Iran 2011, regie Ashgar Farhadi)
Non ma fille, tu n’iras pas danser (Franţa 2009, regie Christophe Honore)

An Angel at My Table (Marea Britanie – Australia – Noua Zeelandă – SUA 1990, regie Jane Campion)

Rubber (Franţa 2010, regie Quentin Dupieux)

Das weisse Band (Austria-Germania-Franţa-Italia 2009, regie Michael Haneke)

 

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

Sondaj

Anunțuri

Un gând despre „[Review] : Melancholia

  1. Pingback: Melancholia (2011)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s