Desire

[Cineclub Film Menu] : Desire

Desire (Pasiunea mea)

 

SUA 1936

regie Frank Borzage

scenariu Edwin Justus Mayer, Waldemar Young, Samuel Hoffenstein

imagine Charles Lang

montaj William Shea

muzică Friedrich Hollaender

cu Marlene Dietrich, Gary Cooper

 

Filmul “Desire” (1936),  în regia lui Frank Borzage, rulează miercuri 9 noiembrie de la orele 19.30 la Cinemateca Union din Bucureşti în cadrul Cineclubului Film Menu.

 

discuţia de la finalul proiecţiei va fi moderată de către Andreea Mihalcea şi Andrei Rus.

durata discuţiei: aproximativ 30 de minute

 

 

de Andreea Mihalcea

 

„Desire” este o screwball comedy regizată de Frank Borzage și produsă de domnul Lubitsch. Filmul apare la doi ani de la impunerea literalmente a codului Hays în sistemul de producție al studiourilor americane și tot la doi ani de la lansarea pe ecrane a unei alte comedii de tip screwball, „It Happened One Night”, a lui Frank Capra. La fel ca în cazul acesteia din urmă, conflictul principal vizează un joc al seducției, între un el și o ea, aparținând unor medii diferite. Nu e deloc de neglijat că acești el și ea nu sunt câtuși de puțin generici sau oarecare. Din contră, divismul este cât se poate de bine exploatat și evidențiat. Când ieși din sală nu reții că pe el îl cheamă  Tom sau că pe ea Madeleine, ci că ai văzut un film cu Gary Cooper și cu Marlene Dietrich.

Codul Hays a influențat în principal subiectele tratate în filmele americane, în sensul că impunea niște standarde morale, adesea puritane; astfel, sexualitatea și erotismul trebuiau să-și găsească locul pe ecrane prin tot felul de mijloace scenaristice (dialog) sau de producție (distribuirea unui sex-simbol) – de unde, dialogurile witty din comediile anilor ’30, ’40, în care cuvintele aveau sensuri duble. Astfel, cu cadre de felul imaginii de fundal a creditelor de la începutul lui „Desire”înfățișează o femeie, decupată de la gât până la nivelul taliei (vedem doar un decolteu lavishly exhibited), care se joacă cu un colier de perle – nu o să ne mai prea întâlnim, cel puțin nu în acest film.

Bref, Marlene joacă rolul unei hoațe high-class care fură niște perle scumpe și care trebuie să le predea mai departe celorlalți membri ai infamei rețele de escroci (unchi și mătușici eleganți și decăzuți). La controlul vamal dintre Franța și Spania, ea strecoară bijuteriile în buzunarul candidului Tom Bradley (Gary Cooper), un inginer mecanic all-American, care vrea să-și petreacă cele două săptămâni de concediu în țara coridei. Ulterior, ea va încerca, evident, să-și recupereze prada, încercări mercantile care, as we expected, se transformă în premisele unui romance lejer și amuzant  (și bazat pe principii nu cu mult diferite de cele ale coridei).

Madeleine este o îmbinare glamouroasă de sex-appeal, șarm, ironie și umor (mai ales când urmărește reacțiile pe care le stârnește în jur). Ea joacă în mod vizibil, aproape tot timpul, diverse roluri (menite mai mereu să manipuleze și să-i facă pe bărbați să creadă că ei conduc jocul), intrând într-un soi de complicitate savuroasă cu spectatorul (care, na, în  lungă tradiție hollywoodiană, beneficiază de bunătățurile omniscienței). Și, cu toate, astea, când nu joacă, nu pune toate cărțile pe masă, ceea ce e plăcut. Rămâne misterioasă, cum îi e felul. Recursul la politețe și la apartenența la womanhood drept armă în acest război declarat al sexelor are, aproape mereu, efecte hilare.

Tom, pe de altă parte, este suficient de tolomac încât să cadă în toate cursele întinse de Madeleine și suficient de silly cât să o ațâțe pe această femeie care le știe pe toate. Tot el este este cel care o aduce pe cale acea dreaptă, convingând-o (crede el) să renunțe la viața infractoricească. De altfel, ceea ce în scenariu cam scârțâie (un final ușor moralizator), Marlene salvează prin punctele de suspensie pe care pare să le pună din sprâncene.

Fiecare secvență este un joc și fiecare secvență cu Marlene este un joc-provocare. Aproape totul e o farsă, al cărui sfârșit ea poate să-l anticipeze. Cu toate astea, și în pofida premeditării (jucăușe) pe care o performează, ea este cea care este cel mai încântată, chiar și când partida începe cu ea pusă la colț.  Și apropo de perfomance, la un moment dat, mai și cântă. Cumva, în rolul de perfomer pare cel mai sinceră. Marlene este în acest film like the song goes  <awake in a dream of romance and delight>.

Gary îi dereglează claxonul Marlenei, după care se așează pe o piatră, având pălăria pe-o parte și postura unui gânditor implacabil.

Marlene: I beg your pardon, monsieur. I don’t know if you’ve noticed it, but I’m having a little trouble with my car. I tried to blow my horn… but I’m afraid I must have pushed it too hard and now it’s stuck. It’s really a situation where a woman is helpless. (Ea pare că recită) You look like an experienced motorist, (El se umflă în pene) if I may say so. Would it be too much to ask you to give me a helping hand? Thank you for your assistance.

Ea îi întinde mâna.

Gary: Well, that licks me. First you throw mud in my face and now you want me to kiss your hand!

El îi sărută mâna.

Continental!

 

 

Alte film prezentate în cadrul Cineclubului Film Menu:

Chronik der Anna Magdalena Bach (Germania de Vest – Italia 1968, regie Jean-Marie Straub și Danièle Huillet)

Angel, SUA 1937 (regie Ernst Lubitsch)

Sciuscia (Italia 1946, regie Vittorio De Sica)

Film pentru prieteni (România 2011, regie Radu Jude)

L’Atalante (Franţa 1934, regie Jean Vigo)

 

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

Sondaj

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s