Francisco guillare di dio

[Cineclub Film Menu] : Francesco, giullare di Dio

Francesco, giullare di Dio (Florile Sfântului Francisc)

 

Italia 1950

regie Roberto Rossellini

scenariu Roberto Rossellini, Federico Fellini, Antonio Lisandrini, Felix Morlion

imagine Otello Martelli

montaj Jolanda Benvenuti

cu Aldo Fabrizi, Gianfranco Bellini

 

Filmul “Francesco, giullare di Dio” (“Florile Sfântului Francisc”, 1950),  în regia lui Roberto Rossellini, rulează miercuri 23 noiembrie de la orele 19.30 la Cinemateca Union din Bucureşti în cadrul Cineclubului Film Menu. (subtitluri engleze)

 

discuţia de la finalul proiecţiei va fi moderată de către  Irina Trocan şi Andrei Rus

durata discuţiei: aproximativ 30 de minute

 

 

de Andra Petrescu

 

„Francesco, Giullare di Dio” e cel mai senin și calm film realizat de Roberto Rossellini. Filmat între primul film din seria dedicată lui Ingrid Bergman – „Stromboli” – și cel de-al doilea – „Europa ’51” -, pelicula ilustrează viața Sfântului Francisc de Assisi în aproximativ 12 tablouri, și se presupune ca a prevăzut (sau chiar a deschis), prin interesul său față de trecut și istorie, dar și prin intenția educativă, seria didactică din ultima parte a filmografiei lui Rossellini. Însă, viziunea lui Rossellini despre o cinematografie cu menire educativă poate fi intuită de preocuparea lui de a descoperi miracolul vieții și de respectul pe care subiectele sale l-au arătat dintotdeauna față de individ.

Scenele care alcătuiesc cele 87 de minute ale lui „Francesco, Giullare di Dio” arată momente banale din viața Sfântului Francisc și a călugărilor lui, de la întoarcerea lor de la Roma până la momentul în care se despart și fiecare își alege locul în care va propovădui – construirea colibei lor, venirea unui nou frate în rândul lor, întâmpinarea unor surori călugărițe ș.a. Filmul, singular în opera lui Rossellini prin seninătatea ce o denotă, este și unul dintre cele mai frumoase și emoționante despre credință și iubire din istoria cinematografiei. Valorile călugărilor franciscani au fost reluate de regizor în Europa ’51 și adaptate contextului modern al eroinei interpretate de Ingrid Bergman în acel film.

Rossellini a realizat biografia Sfântului Francisc ca o alternativă la haosul și violența prezentului său, iar frumusețea filmului se datorează subtilității prin care autorul spune pilda. El nu o face printr-un mesaj moralist agresiv, nici măcar direct, ci prin ritmul calm, linear și atmosfera veselă. În primul rând, Rossellini nu pune accent pe personalitatea Sfântului Francis, ci pe relația lui cu frații săi, cu natura, cu întreaga populație a omenirii: „Ajutați-mă să formez un nou popor”, le spune el călugărilor. Scenele nu sunt echivalentul unor pilde biblice, ci sunt efectiv tablouri care ilustrează – și fără încărcare moralistă – viața austeră, dar plină de iubire; împreună, aceste scene conferă filmului un ritm linear, dar liniștitor, corespunzător stilului de viață predicat de Francisc de Assisi. Simplitatea banalității scenetelor prin care Rossellini “povestește”, elementele comice dintr-un repertoriu burlesc ce caracterizează bunătatea naivă a călugărilor franciscani și spațiul întins, nepopulat în care trăiesc ei, toate funcționează împreună pentru a crea o atmosferă senină ce ar putea convinge mai mult decât o predică. Farmecul filmului constă tocmai în simplitatea realizării subiectulului, în stângăcia actorilor, în umorul naiv al situațiilor și în lipsa discursului moralizator.

Actorii sunt, aproape toți, neprofesioniști, frații fiind interpretați chiar de preoți franciscani. Aldo Fabrizi, singurul actor profesionist, interpretează rolul tiranului Nicolai și o face teatral, chiar caricaturizându-și personajul; alegerea lui Fabrizi în rolul negativ și jocul său exagerat sunt elemente comice menite să destindă și să amuze chiar și prin aspectul mai întunecat al Evului Mediu. De altfel, societatea medievală nu se regăsește decât în acest episod.

 

 

Alte film prezentate în cadrul Cineclubului Film Menu:

Sciuscia (Italia 1946, regie Vittorio De Sica)

Film pentru prieteni (România 2011, regie Radu Jude)

L’Atalante (Franţa 1934, regie Jean Vigo)

Bab-al-hadîd (Egipt 1958, regie Youssef Chahine)

King Kong (SUA 1933, regie Merian C. Cooper, Ernest Schoedsack)

 

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

Sondaj

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s