Mihai Iovănel
Mihai Iovănel este cercetător în cadrul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” din Bucureşti şi, din 2005, redactor la revista „Cultura”. De doi ani editează blogul revistei (revistacultura.ro/blog). Este, de asemenea, redactor al publicaţiei online Criticatac.ro.
1. O scenă de film care te face să plângi.
Sunt mai multe, după cum sunt şi motivele. În fine: sfârşitul lui „Aliens 3” (1992), moartea lui Bill în „Kill Bill 2” (2004) sau începutul la „Up” (2009).
2. Un film pe care îl deteşti.
„The Fountainhead” (1949) de King Vidor.
3. Un loc pe care l-ai văzut într-un film şi pe care ai vrut ulterior să îl vizitezi.
Zona.
4. Cea mai pasională experienţă cinematografică pe care ai avut-o.
„Cherry 2000” (1987) de Steve De Jarnatt.
5. O secvenţă pe care o iubeşti, povestită în câteva rânduri.
Totul arde (von Trier, „Melancholia”).
6. Cea mai lungă vizionare din viaţa ta. Cât a durat. Ce filme ai văzut atunci.
În jur de zece ore. Prima oară într-o tabără, când am văzut unul după altul, la un video, „American Ninja I, II şi III”, „Predator” şi „Cabinetul doctorului Caligari” (1920); aveam în jur de 12 ani şi din filmul lui Robert Wiene n-am înţeles, evident, nimic.
Tot în doze de aproximativ zece ore am văzut „Out 1, noli me tangere” (1971) de Jacques Rivette, am revăzut de nu mai ştiu câte ori seria „Lord of the Rings” sau am consumat diverse seriale de toată mâna, începând cu „South Park” sau „Jericho” şi terminând cu „Game of Thrones”.
Oricum, nu se compară cu cea mai lungă experienţă de gamer (35 de ore fără pauze, jucând „Gothic 2”).
7. Autorul de cinema pe care l-ai alege să îţi consemneze viaţa.
Steven Spielberg; aş vrea să fiu Indiana Jones (I-III).
8. Un film pe care crezi că nu l-ai înţeles.
„Suspiria” (1977) de Dario Argento.
9. Un film al cărui umor este pe gustul tău.
„Henry Fool” (1997) de Hal Hartley.
10. CD-ul preferat cu muzică de film.
„Il buono, il brutto, il cattivo” (1966) de Sergio Leone. „Natural Born Killers” (1994) de Oliver Stone. Orice film de Quentin Tarantino.
11. O carte de film esenţială.
Theodore Roszak, „Flicker”, 1991 (ed. rom. „Sfârşitul lumii în alb şi negru”, traducere de Mircea Pricăjan, Editura Nemira): este de fapt un roman, dar vorbeşte despre Cinema mai tuşant decât orice carte istorico-teoretică (deşi nu lipsesc nici istoria, nici teoria). Roszak a murit anul acesta, în iulie. Pauline Kael poate fi recunoscută în trăsăturile unuia dintre personajele principale.
Alte oracole Film Menu completate până în prezent:
Andrei Gorzo
Tudor Giurgiu
Florin Lăzărescu
Vlad Niculescu
Alex Tocilescu
FILM MENU 