Swedish Love Story

[Cineclub Film Menu] : En kärlekshistoria

En kärlekshistoria (O iubire suedeză)

 

Suedia 1970

regie, scenariu Roy Andersson

imagine Jorgen Persson

montaj Kalle Boman

muzică Bjorn Isfalt

cu Ann-Sofie Kylin, Rolf Sohlman

 

Filmul “En kärlekshistoria” (“O iubire suedeză”, 1970),  în regia lui Roy Andersson, rulează miercuri 7 decembrie de la orele 19.30 la Cinemateca Union din Bucureşti în cadrul Cineclubului Film Menu (subtitluri engleză).

 

discuţia de la finalul proiecţiei va fi moderată de Olivia Căciuleanu.

durata discuţiei: aproximativ 30 de minute

 

 

de Anna Florea

 

Este aproape greu de crezut faptul că treizeci și unu de ani despart momentul realizării primului lungmetraj al lui Roy Andersson de ziua de astăzi. Poate că este din cauza obsesiei pentru trecut care a cuprins de câțiva ani mai toate domeniile posibile, de la modă la cinema, poate că este din cauza caracterului universal al subiectului – prima dragoste. Oricare ar fi motivul principal, fie el un soi de estetică vizuală care pare actuală, fie povestea a doi adolescenți îndrăgostiți, filmul lui Andersson are un anumit fel de prospețime care te ia uneori prin surprindere. Datarea filmului se observă din influențele Noului Val Cehoslovac, resimțite mai ales în ilustrarea personajelor adulte care se găsesc la limita disperării cu ridicolul, culminând cu secvența îmbibată de simbolism din final.

În spiritul acestor influențe, filmul nu are un fir narativ complicat, ci urmărește și studiază într-un cadru intim niște personaje desprinse din viața de zi cu zi. În prim plan se găsesc doi adolescenți, Pär și Annika, care se văd pentru prima oară la un picnic mai special la care se întâmplă să participe familiile amândurora. În continuare, relația celor doi evoluează în cadrul unui set de reguli și ritualuri specifice adolescenților, o mare parte din acestea fiind cele care dau farmec filmului. Întâlnirile dintre cele două grupuri de prieteni, cel al băiatului și cel al fetei, momente din club și discotecă, comunicarea prin intermediari, toate aceste clipe sunt redate cu o tandrețe rezervată și o autenticitate greu de falsificat. Schimburile de priviri, zâmbetele fugare sunt concentrate în serii de prim-planuri care rămân cele mai memorabile cadre din film. Fiind unghiuri subiective ale celor două personaje, uneori aceste cadre surprind priviri, alteori un semi-profil sau chiar mai puțin de atât, iar felul în care sunt filmate (de obicei, cu focale lungi care detașează personajele de fundal) și cel în care sunt montate (duratele, tăieturele) creează perfect emoția și anticiparea ascunse stângaci de cele două personaje. Imaginea surprinde astfel felul în care ființele lor se concentrează complet una asupra celeilalte în cadrul unui microcosmos care se găsește la limita inocenței.

Lumea adulților vine în contrast cu intensitatea și candoarea celei a adolescenților. Oamenii mari sunt obosiți, plictisiți și plictisitori, deprimați și disperați să își umple golurile cu lecții audio de spaniolă sau speranța că odată ce se vor muta în apartamentul nou, totul va merge bine. Familia lui Annika de la oraș se îneacă în sentimente de inutilitate, pe când cea a lui Pär de la sat într-o simplicitate plină de limitări. Annika și Pär vor deveni și ei cu siguranță aceiași adulți precum părinții lor, lucru vizbil mai ales în relația dintre Annika și mătușa ei. De două ori le vedem pe cele două reflectate în aceeași oglindă, Annika părând a fi versiunea din tinerețe a mătușii sale, cea de dinainte de regretele, ratările și responsabilitățile care construiesc un adult.

Filmul își are imperfecțiunile sale, dar nu văd un rost în a le enumera pentru că oricum sunt suficient de vizibile și perceptibile pentru spectator și, în același timp, insuficient de puternice pentru a schimba impresia generală. Cei doi interpreți, Ann-Sofie Kylin și Rolf Sohlman, sunt pur și simplu minunați în rolurile lor, ceea ce a reușit să facă Andersson cu ei aflându-se la acea limită deosebită între joc și realitate, între personaj și persoana reală. Rezultatul final este un film imperfect cu momente perfecte, un film cu care îți dorești să te revezi.

 

 

Alte film prezentate în cadrul Cineclubului Film Menu:

Sciuscia (Italia 1946, regie Vittorio De Sica)

Film pentru prieteni (România 2011, regie Radu Jude)

L’Atalante (Franţa 1934, regie Jean Vigo)

Bab-al-hadîd (Egipt 1958, regie Youssef Chahine)

King Kong (SUA 1933, regie Merian C. Cooper, Ernest Schoedsack)

 

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

Sondaj

2 thoughts on “[Cineclub Film Menu] : En kärlekshistoria

  1. ” Familia lui Annika de la oraș se îneacă în sentimente de inutilitate, pe când cea a lui Pär de la sat într-o simplicitate plină de limitări. Annika și Pär vor deveni și ei cu siguranță aceiași adulți precum părinții lor, lucru vizbil mai ales în relația dintre Annika și mătușa ei „. Pe bune?

  2. Pingback: Apollo 18 « Silence's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s