Iulia Gorzo
Iulia Gorzo este traducător. Printre cărţile traduse de ea se numără „Teroristul” de John Updike (Editura Humanitas Fiction, 2007), „Toate familiile sunt psihotice” de Douglas Coupland (Editura Humanitas Fiction, 2008), „Ziua Independenţei” de Richard Ford (Editura Humanitas Fiction, 2009), „Muzică pentru cameleoni” de Truman Capote (Editura Polirom, 2009), „Meridianul sângelui” şi „Căluţii mei, căluţi frumoşi”, ambele de Cormac McCarthy (Editura Polirom, 2011).
1. O scenă de film care te face să plângi.
Oricât mi-ar plăcea filmele, să plâng nu-mi place deloc. Deci nu plâng la ele. Dar mă emoționează multe. Multe dintre gesturile lui Monsieur Hulot al lui Jacques Tati, de pildă. Sau un număr de musical ca „I`d Do Anything” din „Oliver!” al lui Carol Reed.
2. Un film pe care îl deteşti.
În afară de „Codul lui Da Vinci”, nu? Pentru că ăla e câștigător din oficiu. Unul mai recent a fost „Biutiful”, al lui Iñárritu. Pentru că atunci când Iñárritu e chitit să-ți arate toată suferința lumii, iar Javier Bardem îl ia în serios și ne arată și el cum știe să sufere un actor cu niște ochi așa frumoși, scapă cine poate.
3. Un loc pe care l-ai văzut într-un film şi pe care ai vrut ulterior să îl vizitezi.
Sunt nenumărate. Îmi plac western-urile, de pildă, și până la urmă tot o să ajung în Grand Canyon.
4. Cea mai pasională experienţă cinematografică pe care ai avut-o.
Nu știu dacă e cea mai, dar aș plasa spre fruntea listei întâlnirea mea (relativ recentă) cu cinematografia sud-coreeană. Sunt capabilă să vorbesc obositor de mult despre „Memories of Murder”, al lui Joon-ho Bong. Am găsit în filmele astea ceva ce-mi lipsea, o libertate, o jucăușenie, un curaj, un fel câș de a vedea lucrurile care-mi vorbește pe limba mea.
5. O secvenţă pe care o iubeşti, povestită în câteva rânduri.
Începutul din „Jour de fête” de Tati. Un bâlci sosind într-un sătuc franțuzesc placid, într-un camion care hurducă după el o remorcă plină cu călușei. Satul trezindu-se la viață în lătrat de câini, nechezat de cai și gâgâit de gâște, un copil alergând după călușei, o babă bolborosind dezaprobator, o melodie alegră răsunând în fundal.
6. Cea mai lungă vizionare din viaţa ta. Cât a durat. Ce filme ai văzut atunci.
Nu-mi place să văd multe filme unul după altul. Cred că singurele maratoane filmice din viața mea s-au desfășurat în copilăria destul de mică, la video. Iar ca să vă faceți o idee despre ce filme vedeam, vă pot spune că cele mai onorabile erau cele cu Bruce Lee. Restul erau de la Chuck Norris în jos.
7. Autorul de cinema pe care l-ai alege să îţi consemneze viaţa.
Buñuel. Sau Howard Hawks. Sigur s-ar descurca chiar și cu materialul modest pe care l-ar avea la dispoziție.
8. Un film pe care crezi că nu l-ai înţeles.
„Detective”, al lui Jean-Luc Godard. L-am și tradus (pentru TV5) și tot nu l-am înțeles. Mă mai gândesc.
9. Un film al cărui umor este pe gustul tău.
Nu pot să zic doar unul. „Jour de fête” al lui Jacques Tati, comediile lui Howard Hawks cu Cary Grant, „Seven Chances” al lui Buster Keaton… Mă opresc.
10. CD-ul preferat cu muzică de film.
N-am un CD preferat, pentru că ține de toanele în care sunt. Ador musicalul „Fiddler on the Roof”. Îmi place și Cole Porter (de care tocmai mi-a adus aminte Woody Allen în „Midnight in Paris”), dar și cum folosește Gus Van Sant muzica în „Paranoid Park”. Și din când în când simt nevoia să ascult Rammstein, pe care i-am descoperit tot într-un film („Lilja 4-ever”, regie Lukas Moodysson).
11. O carte de film esenţială.
Din păcate, nu citesc cărți de film esențiale. Dar sper că fratele meu, Andrei, a scris o astfel de carte de film esențială (care se află în curs de publicare), pentru că pe aia sigur o voi citi.
Alte oracole Film Menu completate până în prezent:
Vlad Niculescu
Ada Roseti
Florin Lăzărescu
Cristina Modreanu
Mihai Iovănel
Următorul Oracol Film Menu pe care îl vom posta a fost completat de jurnalistul Tom Wilson.
FILM MENU 