Tom Wilson
Tom Wilson scrie despre muzică, printre altele. Este corespondent radio şi realizator de documentare video pentru BBC şi Deutsche Welle, iar în trecut a contribuit la publicaţii precum „Dazed and Confused”, „The Independent”, „The Guardian”, „The Observer” şi „The Face”. De asemenea, a fost DJ la o serie de petreceri atât în Bucureşti, cât şi în Anglia natală.
1. O scenă de film care te face să plângi.
Finalul din „My Neighbor Totoro”, realizat de Studio Ghibli. E cât se poate de siropos, dar tot îmi place.
2. Un film pe care îl detești.
Toate filmele făcute vreodată de Jarmusch, fără exagerare. N-am nici cea mai vagă idee cum oameni inteligenți, precum Greil Marcus, îi pot admira filmele. Tipul e un șarlatan desăvârșit.
3. Un loc pe care l-ai văzut într-un film și pe care ai vrut ulterior să-l vizitezi.
Treptele din Odessa, unde a fost filmat „Crucișătorul Potemkin” al lui Sergei Eisenstein. Am și reușit să ajung acolo.
4. Cea mai pasională experiență cinematografică pe care ai avut-o.
Am fost un mare fan Tolkien, drept pentru care am fost extrem de entuziasmat în legătură cu „Lord of the Rings”. Aproape că mă ud la propriu când mă gândesc la perspectiva apariției lui „The Hobbit” de Crăciun. Mai pasionat de un film decât atât nici nu pot să fiu.
5. O secvență pe care o iubești, povestită în câteva rânduri.
Scena finală din „Onna ga kaidan wo agaru toki” („Când o femeie urcă scările”, 1960, regie Mikio Naruse) e memorabil de frumoasă: după ce visase să își părăsească slujba în care întreținea bărbați într-un bar din Tokyo, Keiko realizează că va fi nevoită să lucreze în continuare – speranțele ei de a se mărita (sau de a avea propriul ei bar) au fost năruite în totalitate. În ultima secvență se întoarce și urcă scările pentru a lucra încă o noapte în bar. Cel puțin așa îmi amintesc eu – am o memorie foarte proastă pentru lucruri de genul ăsta.
6. Cea mai lungă vizionare din viața ta. Cât a durat. Ce filme ai văzut atunci.
Nu mă pot uita la mai mult de două filme pe zi, încep să am senzația că îmi irosesc viața. În plus de asta, îmi pierd foarte repede atenția – probabil că vizionarea lui „Lawrence of Arabia”a fost cel mai mare maraton de film din viața mea.
7. Autorul de cinema pe care l-ai alege să-ți consemneze viața.
Vin dintr-o zonă foarte deprimantă din nordul Angliei, deci Ken Loach ar fi alegerea evidentă. Sunt un fan al filmelor lui.
8. Un film pe care nu crezi că l-ai înțeles.
Probabil că majoritatea oamenilor ar spune că sunt filme pe care nu le înțeleg la nivel intelectual – dar eu sunt și mai bătut în cap. Pe mine mă derutează intriga. Când mă uit la „Ghostbusters” îmi dau seama că trebuie să întreb cine sunt unele personaje și ce fac. Am nevoie de hârtie și creion să deslușesc ce se întâmplă în „The Big Sleep” – și tot nu prea înțeleg ce se petrece în „Mullholland Drive”.
9. Un film al cărui umor este pe gustul tău.
În adolescență mi se părea că „Life of Brian” e de-a dreptul copios, dar l-am revăzut recent și nu e deloc așa de amuzant. Acum aș zice Shane Meadows, cu „Le Donk and Scor-zay-zee”, care e fantastic.
10. CD-ul preferat cu muzică de film.
Muzica din „Drive” a fost destul de tare, și mi-e încă proaspăt întipărită în minte, dar nu e ceva clasic – va trebui să optez pentru „A Hard Day’s Night”, care nu numai că e un film minunat, dar e și cel mai bun album Beatles (cu excepția lui „The Best of the Beatles”, desigur).
11. O carte de film esențială.
Sincer, n-am citit niciodată o carte de film esențială. „Bambi vs. Godzilla” de David Mamet a fost OK, și cred că și „Easy Riders, Raging Bulls” de Peter Biskind e destul de interesantă, dar sunt atâtea lucrări literare extraordinare pe lume, încât sunt conștient că nu voi putea niciodată să le citesc; rar citesc cărți despre film – sau muzică, de altfel: aproape că mă dezamăgesc întotdeauna. Poate ați putea să-mi recomandați voi ceva…?
Alte Oracole Film Menu completate până în prezent:
Mihai Chirilov
Oigan
Laurenţiu Brătan
Mihai Iovănel
Iulia Gorzo
Următorul Oracol Film Menu pe care îl vom posta a fost completat de cineastul George Chiper.