The Wild One

SUA 1953

regie László Benedek

scenariu John Paxton, Frank Rooney, Ben Maddow

imagine Hal Mohr

montaj Al Clark

sunet George Cooper

cu: Marlon Brando, Mary Murphy, Robert Keith

Filmul „The Wild One” (SUA 1953, realizat de László Benedek) rulează joi 13 noiembrie 2014, de la ora 19:00, în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Filmul e subtitrat în limba engleză. Discuţia ulterioară proiecţiei va fi moderată Cătălin Cristuțiu și Oana Ghera.

de Cătălin Cristuțiu

László Benedek s-a născut în Ungaria, dar a fost nevoit să emigreze în Statele Unite la începutul anilor ’40, din cauza originii sale evreiești. A lucrat în Hollywood, la vremea respectivă fiind apreciat pentru adaptarea piesei “Death of a Salesman”, a lui Arthur Miller. Deși a fost privit cu reticență la data apariției – 1953 – filmul care a devenit mai semnificativ odată cu trecerea timpului, este “The Wild One”. În cazul lui Benedek nu se poate vorbi despre un “autor”, ci mai degrabă de un regizor eficient, dar elegant, cu o anumită doză de cinism în privire – atribute pe care le au o mare parte dintre regizorii europeni exilați în Statele Unite din pricina celui de-Al Doilea Război Mondial.

“The Wild One” reprezintă dramatizarea unei știri de la finalul anilor ’40, în care se relatau o serie de acte de huliganism survenite cu ocazia sărbatorii naționale a Statelor Unite, 4 iulie. În realitate, circa 4000 de oameni, printre care și motocicliști, au ales să petreacă două zile libere în orășelul Hollister, în apropiere de San Francisco. Mica așezare nu a putut să facă față numărului prea mare de turiști. Într-adevăr au existat o serie de arestări, pentru huliganism și pentru urinat în public, însă nu a fost nici un episod de violență asemănător celor din film. Pentru a întări dramatismul situației, scenariștii John Paxton și Ben Maddow aleg să restrângă numărul de vizitatori la două găști de motocicliști și plasează acțiunea undeva în mijlocul Americii, dând astfel o față mult mai conservatoare comunitații.

Eroul central, Johnny, este interpretat de Marlon Brando, aflat la începutul carierei sale, chiar înainte de “On the Waterfront”, dar ulterior rolului din “A Streetcar Named Desire”. Merită observat faptul că interpretarea sa nu este una dintre cele mai naturaliste – acest rol ramane în memoria colectivă mai degrabă puternicei iconografii create în jurul eroului. În continuare, instantaneele cu Brando purtând geaca de piele și cascheta lăsată pe o ureche rămân printre cele mai cunoscute fotografii ale sale.

Imaginea de anti-erou cool a deschis drumul pentru personaje ca cele interpretate de Elvis Presley în “Jailhouse Rock”, James Dean în “Rebel Without a Cause”, iar ecouri pot fi găsite și mult mai departe în timp, în pelicule precum “Easy Rider” sau “Scorpio Rising”.

Este de menționat faptul că filmul a fost interzis în Marea Britanie pâna în 1967 și că în S.U.A. a fost primit cu reticență. Frica celor de la comisiile de evaluare era că tineretul ar putea să emuleze atitudinea nihilistă a motocicliștilor; doza de subversiv părea plasată în tinerii gălăgioși și violenți, care invită la emulație – toți arată bine în uniformele lor de jeanși strâmți și piele neagră.

Văzut în zilele noastre, filmul nu mai pare atât de periculos pentru “sănătatea” vârstelor impresionabile, dar invită la reflecție asupra violenței generale a societății, mai ales a celei conformiste – furia și violența sătenilor.

Și pe lângă toate acestea, merită discutată componenta queer a întregii iconografii, în contextul unei reevaluări cu avantajul “privirii din viitor” de care beneficiem.

Alte filme prezentate la Cineclub:

A Woman Under the Influence (SUA 1974, regia John Cassavetes)

Distant voices, still lives (r. Terrence Davies, 1988)

Paura nella citta dei morti viventi (r. Lucio Fulci, 1980)

Intimní osvětlení (Lumină intimă) (Cehoslovacia 1965, regie Ivan Passer)

The Last of England (Marea Britanie – Germania de Vest 1988, regie Derek Jarman)